José Casado del Alisal

Date personale
José Casado del Alisal

Născut	24 martie 1832^[1] Villada^⁠(d), Castilia și León, Spania
Decedat	9 octombrie 1886 (54 de ani)^[1] Madrid, Noua Castilie^⁠(d), Spania^[1]
Frați și surori	Carlos Casado del Alisal[*]
Cetățenie	Spania
Ocupație	pictor
Limbi vorbite	limba spaniolă
Activitate
Studii	Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*]
Mișcare artistică	Orientalism
Premii	Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[] Encomienda de Número de la Orden de Carlos III[]
Modifică date / text

José María Casado del Alisal (n. 24 martie 1832, Villada^⁠(d), Castilia și León, Spania – d. 9 octombrie 1886, Madrid, Noua Castilie^⁠(d), Spania) a fost un pictor spaniol de portrete și subiecte istorice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Villada^⁠(d) și și-a început educația artistică la nou-înființata „Escuela Municipal de Dibujo de Palencia”, de unde au provenit mulți artiști spanioli renumiți, și a continuat la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando,^[2] unde a studiat sub îndrumarea lui Federico de Madrazo. În 1855, pictura sa „Învierea lui Lazăr” i-a adus o bursă pentru a studia la Roma. A locuit și la Napoli, Milano și Veneția. Bursa i-a fost prelungită în 1861, astfel încât să-și poată continua studiile la Paris, unde a participat la expoziția din 1862 cu lucrarea „Jurământul Cortesului Cádizului”,^[2] care este expusă în prezent în Congresul Deputaților. De asemenea, a primit medalii la Expozițiile Naționale din 1860 și 1864.

În ianuarie 1881, a devenit primul director al nou înființatei „Academia de España en Roma”. În același an, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, "Clopotul din Huesca", nu a primit mai mult decât o mențiune onorabilă la Expoziție, ceea ce l-a determinat să demisioneze din funcția de director. În mod ironic, în anul următor, a fost numit membru al juriului care a judecat candidații care au aplicat pentru bursa de la Roma. În 1885, a devenit membru al Academiei din San Fernando.^[3] A murit anul următor la Madrid.

Picturile de istorie au fost obiectivul său principal, deși a realizat și portrete ale multor oameni de seamă, printre care Baldomero Espartero^⁠(d), Isabela a II-a, Alfonso al XII-lea și Emilio Castelar y Ripoll^⁠(d). L-a desenat pe prietenul său Gustavo Adolfo Bécquer întins pe patul de moarte, la o jumătate de oră de la moartea acestuia. Întâmplător, acest lucru s-a întâmplat în același timp cu o eclipsă totală de soare, iar efectele de lumină pe care le-a produs eclipsa sunt reprezentate în gravura finală.

Fratele său a fost omul de afaceri și consilier economic spaniolo-argentinian, Carlos Casado del Alisal^⁠(d).