Sari la conținut

Valentine de Riquet de Caraman-Chimay

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valentine de Riquet de Caraman-Chimay
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Decedată (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
PărințiJoseph de Riquet de Caraman Chimay[*][[Joseph de Riquet de Caraman Chimay (Belgian politician (1808-1886))|​]]
Émilie Pellapra[*][[Émilie Pellapra (French princess (1806-1871))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJoseph II de Riquet de Caraman Chimay[*][[Joseph II de Riquet de Caraman Chimay (Belgian politician (1836-1892))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGeorge Bibescu (din )
Paul de Bauffremont[*][[Paul de Bauffremont (French military personnel and officer (1827-1893))|​]] (–) Modificați la Wikidata
CopiiNadeja Știrbey
George-Valentin Bibescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Franța Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDe Riquet de Caraman[*][[De Riquet de Caraman (Belgian and Dutch noble family)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Valentine Marie Henriette de Riquet de Caraman–Chimay (n.  – d. ) a fost o prințesă belgiană.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Originea

[modificare | modificare sursă]

Valentine Marie Henriette a fost fiica cea mică a unui diplomat și industriaș belgian, Joseph de Riquet de Caraman, al XVII-lea prinț de Chimay,[2] și a autoarei de memorii Émilie Pellapra, văduva contelui de Brigode.[3] Din căsătoria lor, Valentine a mai avut trei frați: Joseph de Riquet de Caraman-Chimay, Emilie de Riquet de Caraman (soția lui Frédéric Lagrange) și Eugène de Riquet de Caraman (căsătorit cu Louise de Graffenried-Villars).[4] În plus, a mai avut un frate vitreg din prima căsătorie a mamei sale, pe nume Henri, marchiz de Brigode, care a devenit primar al comunei Romilly și s-a căsătorit cu Annette du Hallay-Coëtquen.[5]

Bunicii ei pe linie paternă au fost François-Joseph-Philippe de Riquet, al XVI-lea prinț de Chimay, și Tereza Cabarrus, una dintre personalitățile emblematice pentru societatea pariziană din timpului Directoratului francez. Bunicii pe linie maternă au fost Françoise-Marie LeRoy și finanțatorul Henri de Pellapra, deși Émilie a susținut deseori că ar fi fiica lui Napoleon.[6][7] Nepoata ei, Hélène Marie de Riquet de Caraman, s-a căsătorit cu John Francis Charles, al VII-lea conte de Salis-Soglio.[5]

Viața particulară

[modificare | modificare sursă]

Valentine s-a căsătorit cu prințul Paul de Bauffremont-Courtenay (1827–1893) pe 13 aprilie 1861. Acesta a fost un general francez, cunoscut pentru că a condus armata franceză în Bătălia de la Sedan din 1870, alături de generalul Gaston Alexandre Auguste. Valentine și prințul de Bauffremont-Courtenay au divorțat în 1875.[8] Împreună au avut două fiice: prințesa Catherine Marie-Josèphine de Bauffremont-Courtenay (1862-1932), care s-a căsătorit cu diplomatul Nicolas Wlassow, în București, în 1888,[9] și prințesa Jeanne-Marie-Émilie de Bauffremont-Courtenay (1864-1935), căsătorită cu Don Luigi Sanfelice, prinț de Viggiano, marchiz de Monteforte.[10]

Înainte de divorț, Valentine a născut o fată, Marcela, concepută cu prințul român George Bibescu. Prințesa Marcela Bibescu (1873–1957) s-a căsătorit cu Nicolae Vasile Cantacuzino și au fost părinții architectului George Matei Cantacuzino.[11]

În 1875, Valentine s-a căsătorit cu prințul George Bibescu (1834-1902), fiul lui Gheorghe Bibescu și al primei sale soții, Zoe Brâncoveanu. După căsătorie, Valentine și George au mai avut împreună trei copii:

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Henriette-Valentine de Riquet Bibesco, Autoritatea BnF 
  2. ^ Correspondent, From Our Own (), „A TEMPTEST IN A TEA-POT.; WHAT CAME OF PRINCE DE CHIMAY'S BALL.TRAITS OF EUROPEAN LIBERALS--WHY FOREIGNERS BECOME IMPERIALISTS OR MONARCHISTS--THE GOVERNOR OF HAINAUT AND HIS WOULD-BE GUESTS--LIBERTY IN A REPUBLICAN SENSE. THE AFFAIR OF PRINCE DE CHIMAY. THE RESULTS OF A BALL. A SHARP RETORT.”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în  
  3. ^ Bernier, Théodore (), Histoire de la ville de Beaumont (în franceză), Dequesne-Masquillier, accesat în  
  4. ^ „OBITUARY.”, The New York Times (în engleză), , ISSN 0362-4331, accesat în  
  5. ^ a b Annuaire de la noblesse de France et des maisons souveraines de l'Europe (în franceză), Bureau de la publication, , accesat în  , pp. 309-310.
  6. ^ Bibesco, Mme le Princesse (), „Une Fille De Napoléon: Émilie De Pellapra Comtesse De Brigode, Princesse De Chimay”, Revue des Deux Mondes (1829-1971), 62 (2), pp. 319–336, ISSN 0035-1962, accesat în  
  7. ^ Normington, Susan (), Napoleon's Children (în engleză), A. Sutton, ISBN 978-0-7509-0203-8, accesat în  , p. 67
  8. ^ d'] [Hozier, Louis Pierre (), Armorial général de la France ... (în franceză), Firmin Didot frères et fils, accesat în  
  9. ^ Plaine, François (), Monuments du procès de canonisation du bienheureux Charles de Blois, duc de Bretagne, 1320-1364 (în franceză), R. Prud'homme, accesat în  , p. 885.
  10. ^ Le Bulletin héraldique de France; ou, Revue historique de la noblesse ... (în franceză), , accesat în  , p. 201.
  11. ^ „G.M. Cantacuzino - biografie”. Accesat în . 
  12. ^ ALBU COMĂNESCU, Radu (18 aprilie 2021). „PRIVATE DIPLOMACY INITIATIVES AND INTERNATIONAL NETWORKS IN THE 1920s-1940s ROMANIA”. On-line Journal Modelling the New Europe (35): 139–159.
  13. ^ Avram, Arina (). Femei celebre din România. II. București: Editura ALLFA. p. 228. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Valentine_de_Riquet_de_Caraman-Chimay&oldid=16134459