Utilizator:Kun Kipcsak/teste

Alte nume maghiare sînt în general formate ca și ale celorlalte popoare: nume de meserii, ca Asztalos „tîmplar". Huszár „husar", Juhász „păstor", Kovács „fierar". Kulcsár „chelar" (de aici rom. Colceriu), Molnár „morar", Szabó „croitor"; nume de animale: Bárány „miel", Farkas „lup". Róka „vulpe"; culori: Fehér „alb". Fekete „negru", Vörös (Veres) „roșu"; alte adjective: Apró „mic", Hosszú „lung", Kiss (kis „mic"). Nagy „mare", Sós „sarat". în sfârșit, nume de popoare: Cseh „ceh". Horvát „croat". Lengyel „polonez", Magyar, Német „germán", Oláh „romîn", Olasz „italian", Orosz „rus", Rácz (rác „sîrb", de unde rom. Rațiu), Szász „sas". Szerb „sîrb", Tót „slovac" (de unde rom. Tăutu), Török „turc" etc.

Cele mai multe dintre aceste nume etnice sînt purtate de evrei.

Un ultim amănunt: în ungurește se pune întotdeauna întîi numele de familie, apoi cel de botez. Accentul, care e totdeauna, în toate cuvintele, pe prima silabă, este mai puternic pe primul nume, astfel că se pronunță Ko'ssuth La'jos, Ka'dap, Ja'nos etc.^[1]

Cronica lui Nestor

Georgios spune în cronica sa: Fiecare popor își are sau legi scrise sau obiceiuri, fiindcă obiceiurile părintești pentru cei fără de legi siunt socotite ca lege. Printre aceste -popoare mai întâi Serii, cari locuesc la marginea -pământului au drept lege obiceiul părinților lor. Se abțin de la desfrânări și dela adulter, nu fură, nu ponegresc, nu ucid, într-un cuvânt se feresc dela orice faptă rea.

Iar la Bactrienii, cari se numesc Brahmani și Insulari sesrveșite drept lege ca în conformitate cu învățătura strămoșilor lor și din pietatea pentru ei, să nu mănânce came, să nu bea vin, să nu umble după femei, și în genere să nu facă nimica rău, de teama lor cea mare de Dumnezeu.

Indienii însă, vecini cu ei, sunt ucigași, obsceni, porniți spre mânie peste măsură. Și cei cari locuiesc în interiorul țări lor, mănâncă came de om, ucid pe călători și mănâncă de așișderea și câini.

Chaldeii și Babylonenii aiu ca lege să se însoare cu mamele lor, să facă desfrâu era nepoatele lor și să omoare; să săvârșească tot felul de infamii socotesc^[2] ca o virtute, când sunt însă departe de țara lor.

Gelii au o altă lege: la ei pământul îl lucrează femeile, ele zidesc casele și se îndeletnicesc cu lucrări de bărbați, pot însă să fie desfrânate pe câtvor și bărbații lor nu le împiedică de la aceasta și nu le pasă. Și se găsesc la ei și femei viteze, puternice cari merg la vânat de animale sălbaitice. Ele domnesc speste bărbații lor și le sunt stăpâni.

În Britannia cu una și aceeași femeie se culcă mai mulți bărbați și mai multe femei au legături cu unul și același bărbat și această fărădelege o exercită ca o lege lăsată dela părinți, neîmpiedicați și fără supărare.

Amazoanele n-au bărbați de loc și ca animailele neînțelegătoare se duc odată pe an primăvara, afară din țara țara lor și se împărechează cu bărbații din țările învecinate și consideră acest timp ca o epocă de sărbătoare și ca o mare solemnitate. După ce au fost însărcinate de ei, pleacă îndărăt cu toate. Când însă vine timpul ca să nască, dacă se naște un băiat, atunci îl omoară, dacă este o fată, o hrănesc și o cresc cu îngrijire.

În același chip și vecinii noștri Polovci păstrează legea părinților lor, de a vărsa sânge și se fălesc încă cu aceasta; ei mănâncă mortăciuni și toate spurcăciunile: șoareci și hârciogi, se însoară cu mamele lor vitrige și cu cumnatele lor și țin și alte obiceiuri de ale străbunilor lor.

Noi, creștinii, însă din ori ce țară am fi, cari credem în Sfânta Treime și într-un botez și într-o singură credință, noi n-avem decât o lege; toți ne-am botezat în Cristos și ne-am îmbrăcat în Christos.^[3]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Alexandru Graur; Nume de persoane, Editura Științifică, București, 1965, pag. 83
^ Gheorghe Popa-Lisseanu; Izvoarele istoriei românilor, Volumul VII, Cronica lui Nestor, Traducere și comentarii, Editura „Bucovina”, București, 1935, pag. 40
^ Gheorghe Popa-Lisseanu; Izvoarele istoriei românilor, Volumul VII, Cronica lui Nestor, Traducere și comentarii, Editura „Bucovina”, București, 1935, pag. 41

[1] Alexandru Graur; Nume de persoane, Editura Științifică, București, 1965, pag. 83

[2] Gheorghe Popa-Lisseanu; Izvoarele istoriei românilor, Volumul VII, Cronica lui Nestor, Traducere și comentarii, Editura „Bucovina”, București, 1935, pag. 40

[3] Gheorghe Popa-Lisseanu; Izvoarele istoriei românilor, Volumul VII, Cronica lui Nestor, Traducere și comentarii, Editura „Bucovina”, București, 1935, pag. 41

[1]

[2]

[3]