Sari la conținut

Ursus thibetanus laniger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ursus thibetanus laniger
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Ursidae
Gen: Ursus
Specie: U. thibetanus
Subspecie: U. t. laniger
Nume binomial
Ursus thibetanus laniger
Pocock, 1932
Sinonime
  • Selenarctos thibetanus laniger
Pocock, 1932[1]

Ursus thibetanus laniger este o subspecie a ursului negru asiatic care trăiește în Munții Himalaya din India, Tibet, Nepal, China și Pakistan.

Se distinge de U. t. thibetanus prin faptul că are o blană mai lungă și mai deasă și prin faptul că semnul său de pe piept, specific urșilor negri asiatici, este mai mic și mai alb.[2] În timpul verii, urșii Ursus thibetanus laniger pot fi găsiți în zonele mai calde din Nepal, China, Bhutan, India și Tibet, la altitudini de circa 3000 până la 3700 m. Iarna coboară cu aproximativ 1500 m, în păduri tropicale.[3] În medie, măsoară de la nas până la coadă 140–170 cm și cântăresc 91–120 kg, deși toamna, când se pregătesc pentru iarnă, pot cântări cam 180 kg.[4]

Ușii negrii Ursus thibetanus laniger sunt animale omnivore, mâncând aproape orice lucru care este comestibil. Se hrănesc cu ghinde, nuci, fructe, miere, rădăcini, ierburi, mamifere mici, ouă, diferite insecte ca termitele, dar și cu larve de gândaci. Dacă hrana este rară, încep să mănânce din șeptel animale ca oile, caprele și bovinele.[3][4]

Acești urși ating maturitatea sexuală la vârsta de aproximativ trei ani. Împerecherea are loc în luna octombrie, iar femela naște de obicei doi pui în luna februarie, în timp ce se află încă în stare de hibernare. De obicei, puii rămân cu mama lor timp de doi ani.[4]

Stare ecologică

[modificare | modificare sursă]

Această subspecie este clasificată ca „vulnerabilă” din cauza populării arealului său de către oameni, incendiilor de pădure și tăierii copacilor; toate acestea au redus habitatul acestor urși. De asemenea, rata mortalității în rândul nou-născuților este mare. Chiar dacă vânarea acestui animal este interzisă începând cu anul 1977, braconajul este încă o problemă mare pentru urșii Ursus thibetanus laniger.[4] Speranța de viață în sălbăticie este de aproximativ 25–30 de ani.[3]

  1. ^ Pocock, R. I. (). „The Black and Brown Bears of Europe and Asia: Part II”. The Journal of the Bombay Natural History Society. 36 (1): 115–116. 
  2. ^ Pocock, R. I. (1941). The Fauna of British India, including Ceylon and Burma. Mammalia. Volume 2. Taylor and Francis, London.
  3. ^ a b c bearconservation.org. „Himalayan black bear”. Accesat în . 
  4. ^ a b c d Bears Of The World. „Himalayan Black Bear”. Bears Of The World. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]