Uniune dinastică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Monarhii catolici și Christopher Columb, 1493

O uniune dinastică este un tip de federație cu doar două state diferite care sunt guvernate sub aceeași dinastie, în timp ce granițele, legile și interesele lor rămân distincte. [1] Ea diferă de o uniune personală prin faptul că o uniunea personală înseamnă o conducere sub un singur monarh, dar o uniune dinastică necesită 2 monarhi.

Uniunea Regatului Aragon cu Regatul Navarrei[modificare | modificare sursă]

Odată cu asasinarea lui Sancho al IV-lea, Navarra fost invadată de verii acestuia, Alfonso al VI-lea din Castilia și Sancho V Ramirez din Aragon, acesta din urmă fiind numit rege în 1076, ceea ce a dus la mai mult de jumătate de secol (1076–1134) de control aragonez.

Uniunea Regatului Aragon cu Comitatul de Barcelona[modificare | modificare sursă]

Căsătoria contelui de Barcelona, Raymond Berengar al IV-lea al Barcelonei, cu viitoarea regină a Aragonului, Petronila I a Aragonului, care, în 1137, au format Coroana Aragonului. [2][3]

Uniunea Coroanei Castiliei cu Coroana de Aragon[modificare | modificare sursă]

Căsătoria Isabellei I a Castiliei cu Ferdinand al II-lea de Aragon, în 1469, care au pus bazele regatului Spaniei. Aceștia nu s-au urcat pe tronurile respective până în 1474, respectiv 1479. [4]

Uniunea Regatului Spaniei cu Regatul Portugaliei[modificare | modificare sursă]

Uniunea dinastică dintre Spania (uniunea dintre Coroanele Castilei și a Aragonului) și Portugalia (1580-1640),[5] cunoscută sub numele de Uniunea Iberică de către istoricii moderni, sub dinastia Filipinilor.

Uniunea Marelui Ducat al Lituaniei cu Regatul Poloniei[modificare | modificare sursă]

Căsătoria lui Vladislav cu regina Hedvica a Poloniei în 1385, cunoscută și ca Uniunea de la Krewo. Această uniune a pus bazele unei eventuale formări a Uniunii statale polono-lituaniene.

Uniunea Regatului Franței cu Regatul Navarrei[modificare | modificare sursă]

În urma legii salice, Henric al III-lea, regele Navarei, membru al Casei de Bourbon, a fost moștenitorul tronului francez în 1589 în urma dispariției liniei dinastice masculine a Casei de Valois. Ambele case erau ramuri ale dinastiei Capetiene, casa conducătoare a regatului Franței încă din 987.

Uniunea Regatului Angliei cu Regatul Scoției[modificare | modificare sursă]

Când Elisabeta I a Angliei a murit în 1603, moștenitorul tronului englez a fost Regele James VI al Scoției. Cunoscută sub numele de Uniunea Coroanelor, această uniune dinastică a fost în vigoare din 1603 până în 1653 (când monarhia a fost desființată în mod oficial) și din nou din 1659 până când cele două națiuni s-au unit politic în 1707.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lalor, ed. Various authors. See Contents. Cyclopaedia of Political Science. New York: Maynard, Merrill, and Co., ed. John Joseph Lalor, 1899.
  2. ^ John C. Shideler. „A Medieval Catalan Noble Family: the Montcadas, 1000–1230”. Accesat în . 
  3. ^ Cateura Benàsser, Pau. „Els impostos indirectes en el regne de Mallorca” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  El Tall dels Temps, 14. (Palma de) Mallorca: El Tall, 1996. ISBN: 84-96019-28-4. 127pp.
  4. ^ H. J. Chaytor. „Juan II. Union of Aragon with Castile”. A History of Aragon and Catalonia. Accesat în . 
  5. ^ Stanley G. Payne. „Chapter Ten, The Expansion”. A History of Spain and Portugal, Volume 1. Accesat în .