Ultima întrebare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
„Ultima întrebare”
AutorIsaac Asimov  Modificați la Wikidata
Titlu originalUltima întrebare[*]
ȚarăStatele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
Limbăengleza americană  Modificați la Wikidata
Genpovestire
științifico-fantastic  Modificați la Wikidata
Publicată înÎntrebarea finală  Modificați la Wikidata
Data publicării  Modificați la Wikidata

Ultima întrebare” („The Last Question”) este o povestire științifico-fantastică scrisa de Isaac Asimov și publicată pentru prima oară în noiembrie 1956 în revista Science Fiction Quarterly. A fost republicată în colecțiile de povestiri Nine Tomorrows (1959), The Best of Isaac Asimov (1973), Robot Dreams (1986), în retrospectiva Opus 100 (1969) și în Isaac Asimov: The Complete Stories, Vol. 1 (1990).

Povestea[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Această povestire - una dintre favoritele lui Asimov[1][2] - are legături cu seria Multivac și a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1956 al revistei Science Fiction Quarterly și reeditată în antologia de față, The Best of Isaac Asimov (1973), Robot Dreams (1986), Opus 100 și Isaac Asimov: The Complete Stories, Vol. 1.

„Ultima întrebare a fost formulată pentru întâia oară, pe jumătate în glumă, în ziua de 21 mai 2061, într-un moment când omenirea pășea spre lumină. Întrebarea a apărut ca urmare a unui pariu pus pe cinci dolari la beție și faptele s-au petrecut după cum urmează:”
—Primul paragraf din Ultima întrebareIsaac Asimov - Întrebarea finală, Ed. Teora, 1999, pag. 155

Povestirea narează dezvoltarea computerelor din rețeaua Multivac și relația lor cu omenirea prin intermediul a șase perioade istorice, începând cu anul 2061. În primele șase episoade, un personaj diferit îi pune calculatorului aceeași întrebare, menită să găsească o soluție pentru existența omenirii în fața morții termice a universului: "Cum poate fi redusă masiv entropia Universului, pentru a reveni la nivelul inițial?" Răspunsul invariabil al lui Multivac este: "DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RĂSPUNS CORECT."

Cu toată evoluția științifică a omenirii din erele care urmează, calculatorul se dovedește incapabil să răspundă la întrebare. În ultima scenă, descendenții similari zeilor ai omenirii (care reunesc procesele mentale a trilioane de trilioane de trilioane de oameni răspândiți în univers) asistă la stingerea progresivă a stelelor, odată cu apropierea morții termice a universului. Ultimul descendent al lui Multivac, AC - care trăiește în hiperspațiu, în afara granițelor gravitației și timpului - încearcă să răspundă la întrebare chiar și după ce spațiul și timpul au încetat să mai existe. Când descoperă în cele din urmă răspunsul, nu mai există nimeni căruia să i-l spună, deoarece universul e mort; ca atare, el prezintă acest răspuns demonstrând reversul entropiei și dând naștere unui univers nou, declamând:

„Și AC spuse: "SĂ FIE LUMINĂ!" Și se făcu lumină...”
—Ultimul paragraf din Ultima întrebare[3]


Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.asimovonline.com/asimov_FAQ.html#literary5, regăsit pe 2 ianuarie 2010.
  2. ^ Asimov a plasat povestirea deasupra "Băiețelului cel urât" și a "Omului bicentenar". În 1973, el a scris
    De ce este preferata mea? În primul rând pentru că ideea mi-a venit din prima și nu a trebuit să mă chinui cu ea. Am scris-o "la cald" și abia dacă a trebuit să mai modific vreun cuvânt. Acest gen de lucruri fac orice povestire să fie îndrăgită de un scriitor.
    În al doilea rând, a avut un efect ciudat asupra cititorilor. Deseori mi se întâmplă să primesc scrisori în care sunt rugat să menționez titlul unei povestiri, despre care expeditorii crede că îmi aparține, și să specific unde poate fi găsită. Ei nu-și amintesc titlul, dar când descriu conținutul povestirii este vorba invariabil de "Ultima întrebare". Lucrurile au ajuns atât de departe încât recent am primit un telefon de departe de la un om disperat care a început cu 'Dr. Asimov, ați scris o povestire al cărei titlu nu mi-al amintesc...', moment în care l-am întrerupt și l-am informat că era vorba despre "Ultima întrebare"; când i-am descris acțiunea, s-a dovedit că exact această povestire o căuta. L-am lăsat cu convingerea că puteam citi mințile de la mii de mile distanță.
  3. ^ Isaac Asimov - Întrebarea finală, Ed. Teora, 1999, pag. 167

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]