Sfârșitul eternității (film)

Prezență online
Sfârșitul eternității
Конец Вечности
Afișul filmului
Titlu originar	Конец Вечности
Regizor	Andrei Ermach (Yermash)
Scenarist	Budimir Metalnikov Andrei Yermash pe baza romanului Sfârșitul eternității de Isaac Asimov
Bazat pe	Sfârșitul eternității
Studio	Mosfilm
Director de imagine	Naum Ardashnikov
Sunet	Olga Burkova
Muzica	Eduard Artemev
Distribuție	Oleg Vavilov, Vera Sotnikova, Georgi Zhzhyonov
Durata	137 de minute
Țara	Uniunea Sovietică
Limba originală	rusă
Disponibil în română	dublat sau subtitrat
Pagina IMDb Pagina Cinemagia
Modifică date / text

Sfârșitul eternității (titlu original: în rusă Конец Вечности, transliterat: Koneț vecinosti) este un film sovietic din 1987 regizat de Andrei Ermach (Андрей Ермаш). Este format din două părți. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Oleg Vavilov, Vera Sotnikova, Georgi Zhzhyonov. Scenariul este bazat pe romanul Sfârșitul eternității de Isaac Asimov.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul prezintă activitățile unei organizații secrete numită „Eternitatea“, care există în afara timpului și controlează toate lucrurile de pe Pământ.

Distribuție

Oleg Vavilov - Andrew Harlan
Vera Sotnikova - Noyes Lambent
Georgi Zhzhyonov - Laban Twissel
Sergey Yurskiy - Senior Computer Fingy
Gediminas Girdvainis - Mallanson / Cooper
Boris Ivanov - Senior Computer Sennor
Boris Klyuev - Socilogist Cantor Voy
Mikk Mikiver - Yarrow
Evgeniy Markov

Diferențe față de roman

Filmul este o adaptare liberă a romanului cu un final diferit. Dacă în roman Noÿs și Harlan decid împreună că suprimarea zborului cosmic de către Eternitate nu a fost în interesul omenirii și „trăiesc fericiți până la adânci bătrânețe”, filmul sovietic - al cărui sfârșit are loc în Germania de la mijlocul anilor '80, nu în Los Angelesul anului 1932 - prezintă o dispută între cei doi, cu un Noÿs care nu explică pe deplin de ce vrea să fie distrusă Eternitatea și un Harlan care e convins că amândoi sunt doar niște pioni, dispută încheiată cu despărțirea definitivă a personajelor.

Producție

Lansare

A fost lansat în anul 1987 și a avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 4,0 milioane de spectatori în cinematografele din Uniunea Sovietică.^[1]

Note

↑ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (2023), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 48, accesat în 14 octombrie 2024

Vezi și

Legături externe

Format:Andrei Ermach

[Fedorov-1] ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (2023), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 48, accesat în 14 octombrie 2024

[1]

v d m Opera lui Isaac Asimov
Seria Roboților¹	Omul pozitronic (1993) ³ Cavernele de oțel (1954) Soarele gol (1957) Roboții de pe Aurora (1983) Roboții și Imperiul (1985)
Seria Imperiul Galactic¹	Pulbere de stele (1951) Curenții spațiului (1952) O piatră pe cer (1950) Fundătura (1945)
Seria Fundația¹	Preludiul Fundației (1988) Fundația Renăscută (1993) Fundația (1951) Fundația și Imperiul (1952) A doua Fundație (1953) Marginea Fundației (1982) Fundația și Pământul (1986)
Seria Lucky Starr²	Rătăcitor în Spațiu Fantomele Soarelui Robotul de pe Jupiter
Alte romane SF (și polițiste SF)	Sfârșitul eternității (1955) Călătorie fantastică (1966) Zeii înșiși (1972) Călătorie fantastică: destinația creierul (1987) Nemesis (1989) Căderea nopții³ (1990) Băiețelul cel urât³ (1992)· Respirația morții Crimă la ABA
Colecții SF de proză scurtă	Eu, robotul (1950) Calea marțiană (1955) Visele sunt sacre (1957) Întrebarea finală (1959) Povestiri cu roboți (1964) Misterele lui Asimov (1968) Căderea nopții și alte povestiri (1969) Perioada Campbell (1972) Întemeietorii (1975) Omul bicentenar și alte povestiri (1976) Vântul schimbării (1983) Vise robotice (1986) Aur (1995) Viziuni robotice (1990) Magie (1996)
Alte colecții de proză scurtă	Poveștile văduvilor negri (1974)
Ecranizări	Sfârșitul eternității (Koneț vecinosti, 1987) Gandahar (1988) Căderea nopții (1988) The Android Affair (1995) Omul bicentenar (1999) Căderea nopții (2000) Eu, robotul (2004) Fundația (2021)
Alte articole	„Ultima întrebare” „Ultimul răspuns” „S-a pierdut un robot” Cele trei legi ale roboticii Planete din seria Fundației Personaje din seria Fundației
¹_{în ordinea cronologică a acțiunii din serie;} ²_{publicată sub pseudonimul Paul French;} ³_{împreună cu Robert Silverberg.}