Tudor de Flondor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tudor de Flondor
Theodor Ritter von Flondor.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Storojineț, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani) Modificați la Wikidata
Steglitz-Zehlendorf, Germania Modificați la Wikidata
Frați și suroriNicu Flondor
Iancu Flondor Modificați la Wikidata
CopiiConstantin de Flondor
Gheorghe Flondor
Isabella Nectara de Flondor[*]
Florica Racovitza-Flondor[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
dirijor
economist
compozitor
jurist Modificați la Wikidata
Member of Abgeordnetenhaus Modificați la Wikidata

Alma materUniversity of Music and Performing Arts Vienna[*]

Tudor cavaler de Flondor, în germană Theodor Ritter von Flondor (n. , Storojineț, Imperiul Austriac – d. , Steglitz-Zehlendorf, Germania)[1] a fost un compozitor, dar și politician, jurist și economist român pe timpul Imperiului Austro-Ungar.

Tudor cavaler de Flondor pela 1885

Biografie[modificare | modificare sursă]

Primul fiu al lui Gheorghe cavaler de Flondor (1830- 1892) și al Isabelei Dobrowolski de Buchenthal (1835-1890) a fost instruit în învățământ privat de Adolphina Wohlfarth ca pianist și din 1879 până în 1883 la Cernăuți ca violonist. După terminarea liceului tot acolo a studiat mai întâi Jurisprudență la Universitatea din Cernăuți (1882-1884), apoi, până la finalizarea 1888, la Universitatea de Agricultură din Viena Științe economice (Hochschule für Bodenkultur). În același timp, el s-a înscris tot acolo la Academia de Muzică și Artă Dramatică (Akademie für Musik und darstellende Kunst) cu accent pe teoria muzicii și contrapunct pentru a deveni compozitor (în perioada 1884-1888). A studiat la profesorul Robert Fuchs, care de asemenea a fost profesorul tânărului George Enescu.[2][3].După studiile din Viena s-a stabilit la conacul din Rogojești și a fost ales primar în Rogojești între anii 1889-1905.[4]

Deja în 1883/1884, iar mai târziu de la 1899 până 1906, a fost vicepreședinte al Junimii, de asemenea directorul de cor și dirijor al societății "Armonia" în Cernăuți. Theodor a mai fost director de cor și dirijor al societății "România Jună" (1885-1888), la a cărei aniversare a participat orchestra lui Johann Strauss.[5][6] Tudor Flondor era în primul rând violonist, însă stăpânea și alte instrumente, cum sunt pianul, armoniul, chitara, flautul și clarinetul.

Pe lângă activitățile sale muzicale, a lucrat în 1904 ca economist și editor al "Agricultorul", ediției românești al Consiliului Cultural a Bucovinei, "Bukowinaer landwirtschaftliche Blätter".[7]

Flondor a fost deputat al Dietei Bucovinei, apoi al Consiliului imperial din Viena (Reichsrat) (1901-1908). Profesorul V. Nicolaiciuc a declarat că un principiu de bază al său a fi fost coexistența pașnică a tuturor grupurilor etnice din Bucovina pe baza culturii lor.[8]

Ultimul său cântec, "Tempi passati", l-a scris pe patul de moarte în sanatoriul privat "Fichtenhof" la Schlachtensee, astăzi Sectorul Steglitz-Zehlendorf al orașului Berlin, în care a trebuit să stea din cauza unei boli grele. A decedat pe 22 iuinie la ora șase după amiază.[9][10]

Flondor a compus numeroase operete române, lucrări corale, serenade, dar, de asemenea, muzică instrumentală și muzică pentru vodevilurile lui Vasile Alecsandri. În lucrările sale se recunosc ecouri muzicale ale lui Brahms și Wagner.

În ciuda operelor lui bogate multe din lucrările sale sunt astăzi uitate. Internațional este jucată în principal serenada "Somnoroase păsărele", după o poezie de Mihai Eminescu.[11][12]Cea mai cunoscută compoziție a sa a fost "Moș Ciocârlan", care s-a bucurat de un mare succes. Soția sa, Maria, era pianistă, așa că aceștia au continuat tradiția părinților de a organiza serate muzicale. La aceste evenimente, organizate la moșia de la Rogojești, veneau și frații lui Tudor, Iancu și Nicu Flondor.[13]

Cântărețul Constantin Sandu a fondat societatea corală "Tudor Flondor" care s-a dedicat în special lucrărilor acestui compozitor.[14]

După el a fost denumită o stradă în Cernăuțiul interbelic (1919), astăzi îi poartă numele o stradă în București, iar biblioteca orașului Rădăuți - numele lui.

Familie[modificare | modificare sursă]

Stema cavalerilor de Flondor
Stema cavalerilor Dobrowolski de Buchenthal

Frații săi au fost Iancu cavaler de Flondor, care a contribuit decisiv la Unirea Bucovinei de Nord cu România în 1918 și Nicu baron de Flondor, primarul orașului Cernăuți, în trei rînduri, apoi deputat în Parlamentul României Mari; de asemenea, a avut o soră Elena (1868-1916), căsătorită cu prințul Ioan Mavrocordat, din Dângeni.

În 1888 compozitorul s-a căsătorit cu Maria (1865-1950), fiica negustorului din Roman George Ciuntu, cu care a avut patru copii:

  • Constantin de Flondor (1889-1942), un avocat și ministru plenipotențiar, diplomat activ la Sofia, Praga, Belgrad, Viena, Stockholm, Helsinki și Copenhaga, iar mai târziu mareșalul curții regale[8]
  • Isabella Nectara de Flondor, (1890-1985, New York), cunoscută sub prenumele de Nektar, a fost cântăreață de operă, membră a Operei de Stat din Viena.[15]
  • Gheorghe (George) de Flondor (1892-1976), deputat de Rădăuți și senator pentru "Partidul Național Liberal" (1927-1937), apoi rezident al regelui român în Bucovina, Conform profesorului dr. Ion Prelipcean el a salvat viața multor evrei între 1940 și 1942.[8]
  • Florica (Lealea) Racovitza-Flondor (n. 13 noiembrie 1897 - d. 7 februarie 1983) a fost o compozitoare. Ea a studiat la Universitatea de Muzică și Artă interpretară din Viena sub Joseph Marx și Emil Sauer.[16] Artista s-a căsătorit în anul 1924 cu generalul de brigadă Aurel Racovitză[17][18]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Opere[modificare | modificare sursă]

Aici o selecție a compozițiilor lui:[19]

Cântec ostașilor, original de Tudor cavaler de Flondor
  • Arvinte și Pepelea
  • Cântecul marinarilor
  • Cântecul vânătoresc
  • Cântul haiducesc (serenadă)
  • Cântec ostașilor
  • Cinel, cinel, 1884
  • Coruri armonizate pentru voci bărbătești (30 cântece de crăciun)
  • Des oiseaux ensommeillée
  • Din depărtare (Vals), 1890
  • Doi țărani și cinci cârlani
  • Drum de fier, 1884
  • Florile Bucovinei, 1891
  • Florin și Florica, 1884
  • La o viorică (La violette), 1891
  • Lăcrămiore (Text de Vasile Alecsandri)
  • Lița pescărița (operetă), 1883
  • Luna doarme amoroasă (serenadă)
  • Mândruliță de de-mult
  • Milo director
  • Moș Ciocârlan (operetă), 1889
  • Noapte bună
  • Noaptea Sfântului Gheorghe, 1885
  • Nunta țărănească, libret de Vasile Alecsandri (operetă), 1883
  • Rămășagul (operetă), 1883
  • Rusaliile (operetă), 1884
  • Salutes de montagnes (Vals), 1886
  • Somnoroase păsărele (serenadă), 1884[20]
  • Tempi passati, 1908
  • Traiu vânătoresc (serenadă)
  • Visurile (Vals)

Proză[modificare | modificare sursă]

Reuniunea Română de Muzică din Sibiu; Sibiu, Tiparul tip. arhidiecezane,1900, 16 p.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gothaisches Genealogisches Taschenbuch der Freiherrlichen Häuser 1915 bis 1939
  • Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea Dictionar de Sociologie Rurală, Editura Mica Valahie
  • Octavian Lazăr Cosma: „ Hronicul muzicii românești“, Editura Muzicală, Vol. 4, București 1976
  • Viorel Cosma: „ Muzicieni din România“, Editura Muzicală, Vol. 3, București 2000
  • Mihail Gr. Poslușnicu: „Istoria muzicii la români. De la renaștere până în epoca de consolidare a culturii artistice“, Editura Cartea Românească, București

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gothaisches Genealogisches Taschenbuch der Freiherrlichen Häuser 1915 bis 1939
  2. ^ http://www.musicamigrans.de/pages/inc/
  3. ^ http://www.rumaenischespuren.at/ort/16-musikverein
  4. ^ Ana-Gabriela Drahta. „O dinastie politică bucovineană: Familia Flondor In: Analele Bucovinei. Anul XX. 2/2013, Editura Academiei Române”. Accesat în 14.11.2016.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  5. ^ Viorel Cosma: „ Muzicieni din România“, Editura Muzicală, Vol. 3, București 2000, S. 75-80
  6. ^ Eugenia Glodariu: „Asociațiile culturale ale tineretului studios român din monarhia habsburgicǎ 1860-1918“, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, 1998, S. 220
  7. ^ Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea Dictionar de Sociologie Rurală, Editura Mica Valahie, S. 10
  8. ^ a b c http://forum.drumulinvingatorilor.ro/index.php?topic=1440.450,
  9. ^ Viața românească; revistă literară si știintifică, 1908, vol. 10, p. 127
  10. ^ Certificatul de deces al lui Teodor de Flondor din 23 Iunie 1908, atestat de către directorul clinicii Dr. Justus Boedeker
  11. ^ http://www.youtube.com/watch?v=NISpFFvSkO0
  12. ^ Octavian Lazăr Cosma: „ Hronicul muzicii românești“, Editura Muzicală, Vol. 4, București 1976, S. 474-476
  13. ^ Iancu Flondor, Bucovina și România Mare :documente și scrisori.Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Andrei Popescu. Prefață de Mihail Neamțu. Cuvânt înainte de Maria Ioana Miclescu. Humanitas, București, 2017, p. 27
  14. ^ Band 2 von Vom Moldauwappen zum Doppeladler: Ausgewählte Beiträge zur Geschichte der Bukowina, Adolf Armbruster, Hofmann-Verlag, Augsburg 1993, S. 40
  15. ^ Sport & Salon nr. 50, de duminică, 22 decembrie 1918, p. 11
  16. ^ Florica de Flondor
  17. ^ Alexandru-Cristian Racovitză, Ioana Andreea Pânzar, Aurel Racovitză: „ Generalul de brigadă Aurel Racovitză: scurtă monografie cu prilejul comemorării a 50 de ani de la moarte“, Editura Flondor 2007, ISBN 9738841607, 9789738841604
  18. ^ http://www.genealogie.lovendal.net/familia-flondor/
  19. ^ Compoziții
  20. ^ http://www.frequency.com/video/...alito.../28838095