Tina Blau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tina Blau
Date personale
Nume la naștereRegina Leopoldine Blau Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedată (70 de ani)[1][2][8][9] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[10][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHeinrich Lang[*][[Heinrich Lang (German painter (1838-1891))|​]] ()[11] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac
 Cisleithania[12] Modificați la Wikidata
ReligieEvangelische Kirche Augsburgischen Bekenntnisses in Österreich[*][[Evangelische Kirche Augsburgischen Bekenntnisses in Österreich (Lutheran church in Austria)|​]][13] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiMünchen[14]
Paris[14]
Viena Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
PregătireAugust Schaeffer von Wienwald[*][[August Schaeffer von Wienwald (pictor austriac)|​]], Wilhelm von Lindenschmit der Jüngere[*][[Wilhelm von Lindenschmit der Jüngere (artist german (1829-1895))|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăimpresionism  Modificați la Wikidata

Tina Blau, mai târziu Tina Blau-Lang, (n. , Viena, Imperiul Austriac – d. , Viena, Austro-Ungaria) a fost o pictoriță austriacă de peisaje.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl ei a fost doctor în corpul medical militar și a susținut- în dorința ei de a deveni pictoriță. A luat lecții, rând pe rând, cu August Schaeffer și Wilhelm Lindenschmit în München (1869–1873)[15]. Mai târziu a studiat cu Emil Jakob Schindler în colonia artiștilor din Castelul Plankenberg, lângă Neulengbach. Ei au împărțit un atelier din 1875 până în 1876, dar au rupt aranjamentul după o ceartă.

În 1883, ea s-a convertit la iudaism la Biserica Evanghelică Luterană[16] și s-a căsătorit cu Heinrich Lang (1838–1891), un pictor specializat în cai și scene de luptă. Ei s-au mutat la München unde, din 1889, a predat peisagistică și natură moartă la Academia Femeilor a lui Münchner Künstlerinnenverein (asociația artiștilor din München). În 1890, prima ei mare expoziția a fost ținută acolo.

După moartea soțului ei, a petrecut zece ani călătorind în Olanda și Italia.[15] După întoarcerea ei, a înființat un atelier în Rotunde.[17] În 1897, împreună cu Olga Prager, Rosa Mayreder și Karl Federn, a ajutat la fondarea "Wiener Frauenakademie", o școală de arte pentru femei, unde a predat până în 1915.

Și-a petrecut ultima vară lucrând la Bad Gastein, apoi a mers la un sanatoriu din Viena pentru o examinare medicală. A murit acolo de stop cardiac.[17] A primit un Ehrengrab (mormânt de onoare) în Cimitirul Central din Viena.[18] Vienna Künstlerhaus a scos la licitația proprietatea ei și a ținut o retrospectivă în 1917.[19]

Articole conexe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Tina Blau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Tina Blau (în engleză), RKDartists 
  3. ^ a b Tina Blau-Lang (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  4. ^ a b Tina Blau-Lang, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  5. ^ „Tina Blau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Wiener Malerinnen, p. 5-8 
  7. ^ a b KALLIOPE Austria (PDF), p. 80 
  8. ^ a b Tina Regina Leopoldine Blau, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ a b Tina Blau, Frauen in Bewegung 1848–1938 
  10. ^ „Tina Blau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ , , p. 2, accesat în  
  12. ^ 98, death record of the Lutheran City Church of Vienna, accesat în  
  13. ^ X, baptism registry of the Lutheran City Church of Vienna, accesat în  
  14. ^ a b „Tina Blau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  15. ^ a b A. F. S. (d. i. Adalbert Franz Seligmann): † Tina Blau-Lang. In: Neue Freie Presse, 31. October 1916, p. 25 (Online at ANNO)
  16. ^ Anna L. Staudacher: "… meldet den Austritt aus dem mosaischen Glauben". 18000 Austritte aus dem Judentum in Wien, 1868–1914: Namen – Quellen – Daten. Peter Lang, Frankfurt/M. u.a. 2009, ISBN 978-3-631-55832-4
  17. ^ a b A. F. S. (d. i. Adalbert Franz Seligmann): Ein letzter Besuch. In: Neue Freie Presse, 10. November 1916, p. 01 (Online at ANNO)
  18. ^ Hedwig Abraham: Tor 4 – evangelische Ehrengräber. (…) Regina – „Tina“ Blau. In: viennatouristguide.at; retrieved, 26 Februar 2012.
  19. ^ Tina Blau [Ill.]: Versteigerung des künstlerischen Nachlasses der Landschaftsmalerin Tina Blau. Mittwoch, den 28 März 1917. Öffentliche Ausstellung daselbst von Sonntag den 25. bis am Dienstag den 27. März 1917. Serie: C. J. Wawra, Wien: Kunstauktion von C. J. WawraZDB-ID 1224898-8 Arhivat în , la Wayback Machine.. Wawra, Wien 1917.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tobias Natter, Claus Jesina: Tina Blau (1845–1916). Verlag Galerie Welz, Salzburg 1999, ISBN 3-85349-232-0.
  • Monika Salzer, Peter Karner: Vom Christbaum zur Ringstraße. Evangelisches Wien. Picus, Vienna, 2008, ISBN 978-3-85452-636-0.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tina Blau