Sari la conținut

Timp de înjumătățire (farmacologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la o noțiune din farmacologie. Pentru alte utilizări ale noțiunii, vezi Timp de înjumătățire (dezambiguizare).
Graficul evoluției în timp a concentrațiilor plasmatice ale medicamentului pe parcursul a 96 de ore după administrarea orală repetată la fiecare 24 de ore (τ). Timpul de înjumătățire de absorbție este de 1 oră, timpul de înjumătățire de eliminare de 12 ore.

Timpul de injumătățire biologic sau farmacologic (denumit și semiviața biologică sau viața biologică medie) reprezintă un parametru farmacocinetic, fiind definit ca timpul necesar scăderii la jumătate a concentrației maxime a unei substanțe active (Cmax) sau medicament din plasmă sanguină.[1][2][3][4][5] Este de obicei notat cu .[2][4] Acest parametru este influențat la început de modul de distribuție a medicamentului iar apoi predominant de epurarea sa.

Poate fi calculat conform formulei:

unde Vd este volumul de distribuție, iar Clp este clearanceul plasmatic.

Cunoașterea timpului de înjumătățire este utilă pentru stabilirea posologiei și a intervalului dintre doze administrate. Parametrul este utilizat pentru a măsura eliminarea din organism a unor substanțe precum metaboliți, medicamente și molecule de semnalizare. De obicei, în context toxicologic, timpul de înjumătățire biologică se referă la detoxifierea (curățarea) naturală a organismului prin metabolismul hepatic și prin excreția substanței măsurate prin rinichi și intestine. Acest concept este utilizat atunci când rata de eliminare este aproximativ exponențială.[6]

  1. ^ „Elimination Half-Life”. Pharmacology in one semester. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b „Definition of Half-Life (t[[:Format:Citefrac]])”. AIDSinfo. . Arhivat din original la . Accesat în .  Conflict URL–wikilink (ajutor)
  3. ^ Curry, Stephen H. (). „PHARMACOKINETICS OF ANTIPSYCHOTIC DRUGS”. Antipsychotic Drugs and their Side-Effects. Elsevier. pp. 127–144. doi:10.1016/b978-0-12-079035-7.50015-4. ISBN 978-0-12-079035-7. The elimination half-life measures the kinetics of loss of drug from the body as a whole once all distribution equilibria have been achieved. 
  4. ^ a b Dasgupta, Amitava; Krasowski, Matthew D. (). „Pharmacokinetics and therapeutic drug monitoring”. Therapeutic Drug Monitoring Data. Elsevier. pp. 1–17. doi:10.1016/b978-0-12-815849-4.00001-3. ISBN 978-0-12-815849-4. The half-life of a drug is the time required for the serum concentration to be reduced by 50%. Once the half-life of the drug is known, the time required for clearance can be estimated. Approximately 97% of the drug is eliminated by 5 halflives, while ~99% is eliminated by 7 half-lives. 
  5. ^ Toutain, P. L.; Bousquet-Melou, A. (). „Plasma terminal half-life” (PDF). Journal of Veterinary Pharmacology and Therapeutics. 27 (6): 427–439. doi:10.1111/j.1365-2885.2004.00600.x. PMID 15601438. Arhivat din original (PDF) la . Following i.v. administration, the terminal half-life is the time required for plasma/blood concentration to decrease by 50% after pseudo-equilibrium of distribution has been reached; then, terminal half-life is computed when the decrease in drug plasma concentration is due only to drug elimination, and the term 'elimination half-life' is applicable. Therefore, it is not the time necessary for the amount of the administered drug to fall by one half. 
  6. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „Biological Half Life”.
  • Farmacologie, Valentin Stroescu, Editura ALL, 1999
  • Farmacocinetică, S.E. Leucuța, R.D. Pop, Editura Dacia, 1981, pag. 22-24