Sari la conținut

Test Babeș Papanicolau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Test Babeș Papanicolau
Specialtateginecologie
MeSHD065006  Modificați la Wikidata

Testul Babeș Papanicolaou (abreviat ca test Papanicolau,[1] cunoscut și ca frotiu cervical (BE), screening cervical (BE),[2] sau testul frotiu (BE)) este o metodă de screening cervical utilizată pentru a detecta procese potențial precanceroase și canceroase la nivelul colului uterin (deschiderea uterului sau a uterului) sau colon (atât la bărbați, cât și la femei). Constatările anormale sunt adesea urmate de proceduri de diagnostic mai sensibile și, dacă se justifică, de intervenții care au ca scop prevenirea progresiei către cancer de col uterin. Testul a fost inventat independent în anii 1920 de Georgios Papanikolaou și Aurel Babeș și a fost numit după Papanikolaou. O versiune simplificată a testului a fost introdusă de Anna Marion Hilliard⁠(d) în 1957.

Un test Babeș Papanicolau se efectuează prin deschiderea vaginului cu un speculum și colectarea celulelor la deschiderea exterioară a colului uterin în zona de transformare (unde celulele cervicale scuamoase exterioare se întâlnesc cu celulele endocervicale glandulare interioare), folosind o spatulă Ayre sau o citopersă. Metodă similară este utilizată pentru colectarea celulelor în anus atât la femei, cât și la bărbați.[3] Celulele colectate sunt examinate la microscop pentru a căuta anomalii. Testul urmărește să detecteze modificări potențial precanceroase (numite neoplazie intraepitelială cervicală (CIN) sau displazie cervicală; sistemul de leziuni intraepiteliale scuamoase (SIL) este, de asemenea, utilizat pentru a descrie anomalii) cauzate de papilomavirusul uman (HPV), un virus ADN cu transmitere sexuală. Testul rămâne o metodă eficientă, utilizată pe scară largă pentru depistarea precoce a precancerului și a cancerului de col uterin. Deși testul poate detecta și infecții și anomalii la nivelul endocervixului și endometrului, nu este conceput pentru a face acest lucru.

În Statele Unite, testul Babeș Papanicolau este recomandat începând cu vârsta de 21 de ani până la vârsta de 65 de ani.[4] Frecvența sugerată variază, fiind între trei până la cinci ani.[4][5] [6]

Dacă rezultatele sunt anormale, în funcție de natura anomaliei, testul poate fi repetat în următoarele șase până la douăsprezece luni.[7] Dacă anomalia necesită o examinare mai atentă, pacientul poate fi îndrumat pentru o inspecție detaliată a colului uterin prin colposcopie, care mărește vederea colului uterin, a vaginului și a suprafețelor vulvulare. Persoana poate fi, de asemenea, îndrumată pentru testarea ADN HPV, care poate servi ca adjuvant la testarea Papanicolau. Biomarkerii suplimentari care pot fi aplicați ca teste auxiliare cu testul Papanicolau evoluează.[8]

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]
Rezumatul motivelor testării
caracteristica pacientului indicație rațiune
sub 21 de ani, indiferent de antecedentele sexuale nici un test mai multe daune decât beneficii [9]
20-25 de ani până la 50-60 de ani testați la fiecare 3-5 ani dacă rezultatele sunt normale recomandare generală [10]
peste 65 de ani; istoricul testelor normale fara alte teste recomandarea USPSTF, ACOG, ACS și ASCP ; [11] [12] [13]
a avut histerectomie totală pentru boală non-canceroasă – colul uterin îndepărtat fara alte teste daunele screening-ului după histerectomie depășesc beneficiile [9]
a avut histerectomie parțială – colul uterin rămâne continua testarea ca de obicei
a primit vaccin HPV continua testarea ca de obicei vaccinul nu acoperă toate tipurile de HPV care cauzează cancer
istoric de cancer endometrial, cu antecedente de histerectomie întrerupeți testele de rutină [14] testul nu mai este eficient și probabil să dea fals pozitiv [15]

Recomandările variază de la țară la țară. În general, screening-ul începe pe la vârsta de 20 sau 25 de ani și continuă până la aproximativ 50 sau 60 de ani.[16] Screening-ul este de obicei recomandat la fiecare trei până la cinci ani, atâta timp cât rezultatele sunt normale.[17]

Congresul American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG) și alte instituții de profil recomandă începerea screening-ului la vârsta de 21 de ani.[18][19] Multe alte țări recomandă vârsta de 25 de ani sau mai mare pentru a începe screening-ul. De exemplu, unele părți ale Marii Britanii încep screening-ul la vârsta de 25 de ani. Recomandarea generală a ACOG este ca persoanele cu organe de reproducere feminine cu vârste cuprinse între 30 și 65 de ani să aibă o examinare anuală, dar să nu facă teste Papanicolau anuale ci la intervale de trei până la cinci ani.[20]

HPV este transmis prin contact piele la piele; actul sexul nu este obligatoriu pentru transmitere dar este o modalitate obișnuită de răspândire.[21] În medie este nevoie de o perioadă între un an și partu ani pentru ca sistemul imunitar al unei persoane să controleze infecția inițială. Screening-ul în această perioadă poate arăta această reacție imună și de reparare, ca anomalii ușoare, care de obicei nu sunt asociate cu cancerul de col uterin. Aceste reultate ar putea cauza pacientului stres și ar putea duce la teste suplimentare și un posibil tratament. De obicei, cancerul de col uterin necesită timp pentru a se dezvolta, așa că amânarea începerii screening-ului cu câțiva ani prezintă un risc redus de a nu identifica o leziune potențial precanceroasă. De exemplu, screeningul persoanelor sub 25 de ani nu scade ratele de cancer pentru persoanele sub 30 de ani.[22]


Recomandările privind frecvența screening-ului variază – de obicei la fiecare trei până la cinci ani pentru cei care nu au avut anterior rezultate anormale.[23] Unele recomandări mai vechi sugerau screening-ul la fel de frecvent la fiecare unu până la doi ani, cu toate acestea, există puține dovezi care să susțină un astfel de screening frecvent; screening-ul anual are puține beneficii, dar duce la costuri mult mai mari și la multe proceduri și tratamente inutile.[24] Încă dinainte de 1980 s-a observat că majoritatea oamenilor pot fi examinați mai rar.[25] În unele ghiduri, frecvența depinde de vârstă; de exemplu, în Marea Britanie, screening-ul este recomandat la fiecare trei ani pentru femeile sub 50 de ani și la fiecare cinci ani pentru cele peste.

Screening-ul ar trebui să se oprească la aproximativ 65 de ani, cu excepția cazului în care există un istoric de rezultat anormal al testului sau o boală. Probabil că nu există niciun beneficiu în screeningul persoanelor în vârstă de 60 de ani sau peste, ale căror teste anterioare au fost negative.[26] Dacă ultimele trei rezultate Papanicolau ale unei femei au fost normale, ea poate întrerupe testarea la vârsta de 65 de ani, conform USPSTF, ACOG, ACS și ASCP. [27] NHS din Anglia propune vârsta de 64 de ani. Nu este nevoie să continuați screening-ul după o histerectomie completă pentru o boală benignă.

Testul Babeș Papanicolau este recomandat și pentru cei care au fost vaccinați împotriva HPV[28], deoarece vaccinurile nu acoperă toate tipurile de HPV care pot provoca cancerul de col uterin. De asemenea, vaccinul nu protejează împotriva expunerii la HPV înainte de vaccinare. 

Cei cu antecedente de cancer endometrial ar trebui să întrerupă testele Babeș Papanicolau de rutină după histerectomie.[15][29] Este puțin probabil ca testele suplimentare să detecteze reapariția cancerului, dar aduc riscul de a da rezultate fals pozitive, ceea ce ar duce la teste suplimentare inutile.[15]

Testarea Babeș Papanicolau poate fi necesară mai frecvent dacă este făcută după rezultate anormale la testul Papanicolau, după tratamentul fpcut ca urmare a rezultatelor anormale Papanicolau, după biopsie sau după tratamentul cancerului (de col uterin, de colon etc.).

Eficacitatea

[modificare | modificare sursă]

Testul Babeș - Papanicolau, atunci când este combinat cu un program regulat de screening și urmărire adecvată, poate reduce decesele cauzate de cancer de col uterin cu până la 80%.[30]

Eșecul prevenirii cancerului prin testul Papanicolau poate apărea din mai multe motive, inclusiv nerealizarea unui screening regulat, lipsa unei urmăriri adecvate a rezultatelor anormale și erori de prelevare sau interpretare a rezultatelor.[31] În SUA, peste jumătate din toate cancerele invazive apar la femei care nu au fpcut niciodată un test Babeș Papanicolau; un alt procent de 10 până la 20% din cazuri de cancer apare la cei care nu au avut un test Papanicolau în ultimii cinci ani. Aproximativ un sfert din cancerele de col uterin din SUA au fost la persoane care au avut un rezultat anormal la textul Babeș Papanicolau, dar nu au primit o îngrijire adecvată (pacientul nu s-a întors pentru îngrijire sau clinicianul nu a efectuat testele sau tratamentele recomandate). 

Adenocarcinomul colului uterin nu s-a dovedit a fi prevenit prin testele Papanicolau.[32] În Marea Britanie, care are un program de screening Papanicolau, adenocarcinomul reprezintă aproximativ 15% din toate cancerele de col uterin.[33]

Rezultate

[modificare | modificare sursă]

La screening-ul unei populații generale sau cu risc scăzut, majoritatea rezultatelor Testului Babeș Papanicolau sunt normale.

Anual, în Statele Unite, la testele Babeș - Papanicolau aproximativ 2 - 3 milioane de rezultate sunt anormale.[34] Cele mai multe rezultate anormale sunt ușor anormale( ASC-US - de obicei 2-5% din rezultate, sau leziuni intraepiteliale scuamoase de grad scăzut - aproximativ 2% din rezultate), indicând infecția cu HPV.  Deși majoritatea displaziilor de col uterin de grad scăzut regresează spontan fără a duce vreodată la cancer de col uterin, displazia poate servi ca un indiciu că este nevoie de vigilență sporită.

Într-un scenariu tipic, aproximativ 0,5% din rezultatele Papanicolau sunt SIL de grad înalt ( HSIL ) și mai puțin de 0,5% dintre rezultate indică cancer; 0,2 până la 0,8% din rezultate indică celule glandulare atipice cu semnificație nedeterminată (AGC-NOS). 

Pe măsură ce preparatele pe bază de lichid (LBP) devin un mediu comun pentru testare, ratele rezultatelor atipice au crescut. Rata mediană pentru toate preparatele cu leziuni intraepiteliale scuamoase de grad scăzut folosind LBP a fost de 2,9%, comparativ cu o rată mediană din 2003 de 2,1%. Ratele pentru leziunile scuamoase intraepiteliale de grad înalt (mediană, 0,5%) și pentru celulele scuamoase atipice s-au schimbat puțin.[35]

Rezultatele anormale sunt raportate conform sistemului Bethesda. [36][37] Ele includ: 

  • Anomalii ale celulelor scuamoase (SIL)
    • Celule scuamoase atipice de semnificație nedeterminată (ASC-US)
    • Celule scuamoase atipice– nu poate exclude HSIL (ASC-H)
    • Leziune intraepitelială scuamoasă de grad scăzut (LGSIL sau LSIL)
    • Leziune intraepitelială scuamoasă de grad înalt (HGSIL sau HSIL)
    • Carcinom cu celule scuamoase
  • Anomalii ale celulelor epiteliale glandulare
    • Celule glandulare atipice nespecificate altfel (AGC sau AGC-NOS)

De asemenea, pot fi detectate anomalii endocervicale și endometriale, precum și o serie de procese infecțioase, inclusiv candidoza, virusul herpes simplex și trichomoniaza. Cu toate acestea, nu este foarte sensibil la detectarea acestor infecții, așa că absența detectării pe un Papanicolau nu înseamnă absența infecției.

Sarcina

[modificare | modificare sursă]

Testele Babeș Papanicolau pot fi efectuate de obicei în timpul sarcinii până la cel puțin 24 de săptămâni de sarcină.[38] Testele Papanicolau în timpul sarcinii nu au fost asociate cu risc crescut de avort spontan.[38] O componentă inflamatorie este frecvent observată în rezultatele la femeile gravide[39] și asta nu pare a fi un risc pentru o naștere prematură.[40]

După naștere, se recomandă ca un test Papanicolau să se facă după cel puțin 12 săptămâni deoarece inflamația colului uterin cauzată de naștere interferează cu interpretarea testului.[41]

Procedură

[modificare | modificare sursă]
Colul uterin în raport cu partea superioară a vaginului și porțiunea posterioară a uterului.
Tipuri de zone de transformare, determinând locația testului Papanicolau: [42]
Tipul 1: complet ectocervical.
Tipul 2: Componentă endocervicală, dar complet vizibilă.
Tip 3: Componentă endocervicală, nu este complet vizibilă.

Pentru cele mai bune rezultate, un test Babeș Papanicolau nu ar trebui să aibă loc atunci când o femeie are menstruație, parțial pentru că celulele suplimentare pot ascunde celulele cervicale și parțial pentru că această parte a ciclului menstrual este atunci când organele feminine sunt cele mai inflamate.[43] Cu toate acestea, testul Papanicolau poate fi efectuat în timpul perioadei menstruale a unei femei, mai ales dacă medicul utilizează un test pe bază de lichid; dacă sângerarea este extrem de abundentă, celulele endometriale pot ascunde celulele cervicale și, prin urmare, nu este recomandabil să se efectueze un test Papanicolau dacă sângerarea este excesivă. 

Obținerea unei probe pentru testul Babeș Papanicolau nu ar trebui să provoace multă durere,[44] dar o poate face dacă femeia are anumite probleme vaginale netratate, cum ar fi stenoza cervicală sau vaginismul. 

Prevalarea testului nu este confortabilă, din două motive: colul uterin este plin de nociceptori (nervi dureroase),[45] și peria folosită pentru colectarea celulelor trebuie să fie suficient de rigidă pentru a le îndepărta de țesutul din jur. În general testul este rapid, iar informațiile obținute pot fi critice. Persoanele cu durere subiacentă sau boli ale țesuturilor care pot reacționa la răzuirea nociceptorilor sau la frigul excesiv în membranele mucoase ar trebui să ia măsurile de precauție adecvate și să discute cu doctorul etapele testării.

Multe femei au după testare ușoare sângerări sau diaree ușoară. Sângerarea este de obicei de la zgârietura de pe colul uterin, iar diareea se poate datora stimulării indirecte a intestinului inferior în timpul examenului. 

O serie de studii au arătat că utilizarea unei cantități mici de gel lubrifiant pe bază de apă nu interferează, ascunde sau distorsionează rezultatul testului Babeș Papanicolau. În plus, citologia nu este afectată și nici unele teste pentru BTS.[46]

Asistentul medical începe prin introducerea unui speculum în vaginul femeii, care deschide vaginul și permite accesul la colul uterin. Asistenta colectează apoi un eșantion de celule din deschiderea exterioară sau orificiul extern al colului uterin, răzuind-o cu o spatulă Aylesbury. O perie endocervicală este rotită în deschiderea centrală a colului uterin. Celulele sunt plasate pe o lamă de sticlă și duse la laborator pentru a fi verificate pentru anomalii.[47]


Proba este colorată folosind tehnica Papanicolaou, în care coloranții și acizii tinctoriali sunt reținuți selectiv de către celule. Celulele necolorate nu pot fi văzute în mod adecvat cu un microscop cu lumină. Papanicolaou a ales pete care evidențiază keratinizarea citoplasmatică, care de fapt nu are aproape nimic de-a face cu caracteristicile nucleare folosite pentru a face diagnostice acum.

În unele cazuri, un sistem informatic poate preanaliza diapozitivele, indicându-le pe cele care nu necesită examinare de către o persoană sau evidențiind zone pentru o atenție specială. Proba este apoi examinată de obicei de către un citotehnolog special instruit și calificat, folosind un microscop cu lumină. Terminologia pentru cine analizează eșantionul variază în funcție de țară; în Marea Britanie, personalul este cunoscut sub numele de cytoscreeners, oameni de știință biomedicali (BMS), practicieni avansați și patologi. Ultimii doi își asumă responsabilitatea pentru raportarea eșantionului anormal, ceea ce poate necesita investigații suplimentare.

Analiză automată

[modificare | modificare sursă]

În ultimul deceniu, au existat încercări de succes de a dezvolta sisteme automate de analiză computerizată a imaginilor pentru screening.[48] Deși, pe baza dovezilor disponibile, screening-ul automat al colului uterin nu a putut fi recomandat pentru implementare într-un program național de screening, automatizarea poate îmbunătăți sensibilitatea probelor și poate reduce numărul de specimenele nesatisfăcătoare.[49] [50]

Tipuri de screeninguri

[modificare | modificare sursă]
  • Papanicolau convențional - Într-un frotiu Papanicolau convențional, probele sunt unse direct pe o lamă de microscop după colectare. Această metodă produce durere deoarece se folosesc spatule din lemn.
  • Citologie pe bază de lichid — Eșantionul de celule (epiteliale) este prelevat din zona de tranziție, joncțiunea scuamocolumnă a colului uterin, între ectocervix și endocol. Citologia pe bază de lichid folosește adesea o perie în formă de săgeată, mai degrabă decât spatula convențională.[51] Celulele prelevate sunt suspendate într-o sticlă de conservant pentru a fi transportate la laborator, unde sunt analizate cu ajutorul colorației Papanicolau.

Testele Babeș Papanicolau caută în mod obișnuit anomalii epiteliale/ metaplazie/ displazie/ modificări limită, toate acestea pot indica CIN. Nucleii se vor colora cu albastru închis, celulele scuamoase se vor colora în verde, iar celulele keratinizate se vor colora în roz/portocaliu. Coilocitele pot fi observate acolo unde există o oarecare discarioză (de epiteliu). Nucleul din coilocite este de obicei neregulat, indicând un posibil motiv de îngrijorare; necesitând teste și teste de confirmare suplimentare. 

În plus, testul papilomavirusului uman (HPV) poate fi efectuat fie conform indicațiilor pentru rezultate Papanicolau anormale, fie, în unele cazuri, se efectuează o dublă testare, în care atât un test Papanicolau, cât și un test HPV sunt efectuate în același timp.[52]

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Testul a fost inventat și numit după medicul grec Georgios Papanikolaou, care și-a început cercetările în 1923. Aurel Babeș din României a făcut independent descoperiri similare în 1927.[53] Metoda lui Babeș a fost însă radical diferită de cea a lui Papanicolaou.[54]

Numele lui Papanicolaou a fost înaintat în mod repetat Comitetului Nobel și respins de fiecare dată. Comitetul Nobel a delegat investigarea aprofundată a meritelor lui Papanicolaou profesorului Santesson, care era la acea vreme șeful departamentului de patologie la Institutul de Cancer din Stockholm. Santesson a descoperit contribuțiile lui Babeș care nu fuseseră niciodată citate de Papanicolaou și a raportat în mod corespunzător acest fapt Comitetului, care apoi a respins acordarea premiului Nobel lui Papanicolaou.[55]

Bacteriile cocoide

[modificare | modificare sursă]

Descoperirea bacteriilor cocoide la un test Papanicolau nu are nicio consecință cu rezultatele testelor altfel normale și fără simptome infecțioase. Cu toate acestea, dacă există suficientă inflamație pentru a ascunde detectarea proceselor precanceroase și canceroase, poate indica tratamentul cu un antibiotic cu spectru larg pentru streptococi și bacterii anaerobe (cum ar fi metronidazolul și amoxicilină ) înainte de a repeta frotiul. Alternativ, testul va fi repetat mai devreme decât ar fi altfel. Dacă există simptome de secreție vaginală, miros neplăcut sau iritație, prezența bacteriilor cocoide poate indica, de asemenea, un tratament cu antibiotice conform celor de mai sus.[56]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Pap Smear: MedlinePlus Lab Test Information”. medlineplus.gov (în engleză). Accesat în . 
  2. ^ „Cervical Screening”. NHS. . Accesat în . 
  3. ^ „HPV and Anal PAP Testing (Anal Papanicolaou Smear)” (PDF). UW Health. Accesat în . 
  4. ^ a b Moyer, VA; U.S. Preventive Services Task, Force (). „Screening for cervical cancer: U.S. Preventive Services Task Force recommendation statement”. Annals of Internal Medicine. 156 (12): 880–91, W312. doi:10.7326/0003-4819-156-12-201206190-00424. PMID 22711081. 
  5. ^ Saslow, D; et al. (). „American Cancer Society, American Society for Colposcopy and Cervical Pathology, and American Society for Clinical Pathology Screening Guidelines for the Prevention and Early Detection of Cervical Cancer”. Journal of Lower Genital Tract Disease. 16 (3): 175–204. doi:10.1097/LGT.0b013e31824ca9d5. PMC 3915715 Accesibil gratuit. PMID 22418039. 
  6. ^ American Cancer Society. (2010). Detailed Guide: Cervical Cancer. Can cervical cancer be prevented? Arhivat în , la Wayback Machine. Retrieved August 8, 2011.
  7. ^ The American College of Obstetricians and Gynecologists (). „ACOG Education Pamphlet AP085 – The Pap Test”. Washington, DC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Shidham, VinodB; Mehrotra, Ravi; Varsegi, George; D′Amore, KristaL; Hunt, Bryan; Narayan, Raj (). „p16 INK4a immunocytochemistry on cell blocks as an adjunct to cervical cytology: Potential reflex testing on specially prepared cell blocks from residual liquid-based cytology specimens”. CytoJournal (în engleză). 8 (1): 1. doi:10.4103/1742-6413.76379. PMC 45765 Accesibil gratuit. PMID 21369522. 
  9. ^ a b American Academy of Family Physicians. „Five Things Physicians and Patients Should Question” (PDF). Choosing Wisely: An Initiative of the ABIM Foundation. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în {{inconsistent citations}} 
  10. ^ „European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Cancer Screening. Second Edition—Summary Document”. Annals of Oncology. 21 (3): 448–458. . doi:10.1093/annonc/mdp471. PMC 2826099 Accesibil gratuit. PMID 20176693. 
  11. ^ Saslow, D; et al. (). „American Cancer Society, American Society for Colposcopy and Cervical Pathology, and American Society for Clinical Pathology Screening Guidelines for the Prevention and Early Detection of Cervical Cancer”. Journal of Lower Genital Tract Disease. 16 (3): 175–204. doi:10.1097/LGT.0b013e31824ca9d5. PMC 3915715 Accesibil gratuit. PMID 22418039. 
  12. ^ Strander B (). „At what age should cervical screening stop?”. Br Med J. 338: 1022–23. doi:10.1136/bmj.b809. PMID 19395422. 
  13. ^ „Benefit of cervical screening at different ages: evidence from the UK audit of screening histories”. Br J Cancer. 89 (1): 88–93. . doi:10.1038/sj.bjc.6600974. PMC 2394236 Accesibil gratuit. PMID 12838306. 
  14. ^ Society of Gynecologic Oncology (februarie 2014). „Five Things Physicians and Patients Should Question”. Choosing Wisely: An Initiative of the ABIM Foundation. Accesat în {{inconsistent citations}} , which cites
  15. ^ a b c Society of Gynecologic Oncology (februarie 2014). „Five Things Physicians and Patients Should Question”. Choosing Wisely: An Initiative of the ABIM Foundation. Accesat în {{inconsistent citations}}  , which cites
  16. ^ Strander B (). „At what age should cervical screening stop?”. Br Med J. 338: 1022–23. doi:10.1136/bmj.b809. PMID 19395422. 
  17. ^ „European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Cancer Screening. Second Edition—Summary Document”. Annals of Oncology. 21 (3): 448–458. . doi:10.1093/annonc/mdp471. PMC 2826099 Accesibil gratuit. PMID 20176693. 
  18. ^ Saslow, D; et al. (). „American Cancer Society, American Society for Colposcopy and Cervical Pathology, and American Society for Clinical Pathology Screening Guidelines for the Prevention and Early Detection of Cervical Cancer”. Journal of Lower Genital Tract Disease. 16 (3): 175–204. doi:10.1097/LGT.0b013e31824ca9d5. PMC 3915715 Accesibil gratuit. PMID 22418039. 
  19. ^ ACOG Committee on Gynecological Practice (). „ACOG Committee on Gynecologic Practice; Routine Pelvic Examination and Cervical Cytology Screening, Opinion #413”. Obstetrics and Gynecology. 113 (5): 1190–1193. doi:10.1097/AOG.0b013e3181a6d022. PMID 19384150. 
  20. ^ American Congress of Obstetricians and Gynecologists. „Five Things Physicians and Patients Should Question”. Choosing Wisely: An Initiative of the ABIM Foundation. Accesat în . , which cites
  21. ^ „Can Cervical Cancer Be Prevented?”. www.cancer.org (în engleză). Accesat în . 
  22. ^ Sasieni, P; Castanon, A; Cuzick, J; Snow, J (). „Effectiveness of Cervical Screening with Age: Population based Case-Control Study of Prospectively Recorded Data”. BMJ. 339: 2968–2974. doi:10.1136/bmj.b2968. PMC 2718082 Accesibil gratuit. PMID 19638651. 
  23. ^ „European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Cancer Screening. Second Edition—Summary Document”. Annals of Oncology. 21 (3): 448–458. . doi:10.1093/annonc/mdp471. PMC 2826099 Accesibil gratuit. PMID 20176693. 
  24. ^ Saslow, D; et al. (). „American Cancer Society, American Society for Colposcopy and Cervical Pathology, and American Society for Clinical Pathology Screening Guidelines for the Prevention and Early Detection of Cervical Cancer”. Journal of Lower Genital Tract Disease. 16 (3): 175–204. doi:10.1097/LGT.0b013e31824ca9d5. PMC 3915715 Accesibil gratuit. PMID 22418039. 
  25. ^ Smith, RA; et al. (). „American Cancer Society Guideline for the Early Detection of Cervical Neoplasia and Cancer”. CA: A Cancer Journal for Clinicians. 52 (1): 8–22. doi:10.3322/canjclin.52.6.342. PMID 12469763. ACS and others have recommended, since before 1980, that conventional cytology can be safely performed up to every three years for most women. 
  26. ^ „Benefit of cervical screening at different ages: evidence from the UK audit of screening histories”. Br J Cancer. 89 (1): 88–93. . doi:10.1038/sj.bjc.6600974. PMC 2394236 Accesibil gratuit. PMID 12838306. 
  27. ^ Saslow, D; et al. (). „American Cancer Society, American Society for Colposcopy and Cervical Pathology, and American Society for Clinical Pathology Screening Guidelines for the Prevention and Early Detection of Cervical Cancer”. Journal of Lower Genital Tract Disease. 16 (3): 175–204. doi:10.1097/LGT.0b013e31824ca9d5. PMC 3915715 Accesibil gratuit. PMID 22418039. 
  28. ^ „European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Cancer Screening. Second Edition—Summary Document”. Annals of Oncology. 21 (3): 448–458. . doi:10.1093/annonc/mdp471. PMC 2826099 Accesibil gratuit. PMID 20176693. 
  29. ^ Salani, R (). „An update on post-treatment surveillance and diagnosis of recurrence in women with gynecologic malignancies: Society of Gynecologic Oncology (SGO) recommendations” (PDF). Gynecologic Oncology. 146 (1): 3–10. doi:10.1016/j.ygyno.2017.03.022. PMID 28372871. 
  30. ^ „European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Cancer Screening. Second Edition—Summary Document”. Annals of Oncology. 21 (3): 448–458. . doi:10.1093/annonc/mdp471. PMC 2826099 Accesibil gratuit. PMID 20176693. 
  31. ^ DeMay, M. (). Practical principles of cytopathology. Revised edition. Chicago, IL: American Society for Clinical Pathology Press. ISBN 978-0-89189-549-7. 
  32. ^ DeMay, M. (). Practical principles of cytopathology. Revised edition. Chicago, IL: American Society for Clinical Pathology Press. ISBN 978-0-89189-549-7. 
  33. ^ „Cancer Research UK website”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „Pap Smear”. Accesat în . 
  35. ^ „Practices of participants in the college of american pathologists interlaboratory comparison program in cervicovaginal cytology, 2006”. Archives of Pathology & Laboratory Medicine. 134 (3): 331–5. . doi:10.5858/134.3.331. PMID 20196659. 
  36. ^ Nayar, Ritu; Solomon, Diane (). „Second edition of 'The Bethesda System for reporting cervical cytology' - Atlas, website, and Bethesda interobserver reproducibility project”. CytoJournal (în engleză). 1 (1): 4. doi:10.1186/1742-6413-1-4. PMC 526759 Accesibil gratuit. PMID 15504231. 
  37. ^ „Rezultate test Babes-Papanicolau”. www.cdt-babes.ro. Accesat în . 
  38. ^ a b PapScreen Victoria > Pregnant women Arhivat în , la Wayback Machine. from Cancer Council Victoria 2014
  39. ^ [1] Michael CW (). „The Papanicolaou Smear and the Obstetric Patient: A Simple Test with Great Benefits”. Diagnostic Cytopathology. 21 (1): 1–3. doi:10.1002/(SICI)1097-0339(199907)21:1<1::AID-DC1>3.0.CO;2-0. PMID 10405797. 
  40. ^ „Is inflammation on Papanicolaou smear a risk factor for preterm delivery?”. Fetal Diagnosis and Therapy. 12 (4): 244–247. . doi:10.1159/000264477. PMID 9354886. 
  41. ^ „Pregnant women”. papscreen.org. Cancer Council Victoria⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ International Federation for Cervical Pathology and Colposcopy (IFCPC) classification. References:

    -„Transformation zone (TZ) and cervical excision types”. Royal College of Pathologists of Australasia⁠(d). 

    - Jordan, J.; Arbyn, M.; Martin-Hirsch, P.; Schenck, U.; Baldauf, J-J.; Da Silva, D.; Anttila, A.; Nieminen, P.; Prendiville, W. (). „European guidelines for quality assurance in cervical cancer screening: recommendations for clinical management of abnormal cervical cytology, part 1”. Cytopathology. 19 (6): 342–354. doi:10.1111/j.1365-2303.2008.00623.x. ISSN 0956-5507. PMID 19040546. 
  43. ^ Projectstore (). „Comprehensive Knowledge About Pap Test”. Free Student Project Topics (în engleză). Accesat în . A Pap test can be done during your menstrual period, but for good results it is better to schedule the test at another time because the additional cells can obscure cervical cells and partly because this part of the menstrual cycle is when the female organs are most inflamed 
  44. ^ „Excerpts from Changing Bodies, Changing Lives”. Our Bodies Ourselves. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ Tingåker, Berith K; Irestedt, Lars (). „Changes in uterine innervation in pregnancy and during labour”. Current Opinion in Anesthesiology. 23 (3): 300–303. doi:10.1097/aco.0b013e328337c881. PMID 20216064. 
  46. ^ Wright, Jessica L. (). „The Effect of Using Water-based Gel Lubricant During a Speculum Exam On Pap Smear Results”. School of Physician Assistant Studies. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ „Efficacy of cervical-smear collection devices: a systematic review and meta-analysis”. Lancet. 354 (9192): 1763–1770. . doi:10.1016/S0140-6736(99)02353-3. PMID 10577637. 
  48. ^ „Assisted primary screening using the automated ThinPrep Imaging System”. Am. J. Clin. Pathol. 123 (2): 281–7. . doi:10.1309/AGB1MJ9H5N43MEGX. PMID 15842055. 
  49. ^ Willis BH, Barton P, Pearmain P, Bryan S, Hyde C, "Cervical screening programmes: can automation help? Evidence from systematic reviews, an economic analysis and a simulation modelling exercise applied to the UK". Health Technol Assess 2005 9(13). „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  50. ^ „Accuracy of reading liquid based cytology slides using the ThinPrep Imager compared with conventional cytology: prospective study”. BMJ. 335 (7609): 31. . doi:10.1136/bmj.39219.645475.55. PMC 1910624 Accesibil gratuit. PMID 17604301. 
  51. ^ „Pap and HPV Testing”. . 
  52. ^ Zhang, Salina; McNamara, Megan; Batur, Pelin (iunie 2018). „Cervical Cancer Screening: What's New? Updates for the Busy Clinician”. The American Journal of Medicine (în engleză). 131 (6): 702.e1–702.e5. doi:10.1016/j.amjmed.2018.01.020. 
  53. ^ M.J. O'Dowd, E.E. Philipp, The History of Obstetrics & Gynaecology, London, Parthenon Publishing Group, 1994, p. 547.
  54. ^ „What's in a name? Evidence that Papanicolaou, not Babeș, deserves credit for the Pap test”. Diagnostic Cytopathology. 38 (7): 473–6. . doi:10.1002/dc.21226. PMID 19813255. 
  55. ^ Koss, Leopold G. (). „Aurel Babeș”. International Journal of Gynecological Pathology. 22 (1): 101–102. doi:10.1097/00004347-200301000-00020. ISSN 0277-1691. PMID 12496707. 
  56. ^ „Coccoid Bacteria”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Test_Babeș_Papanicolau&oldid=15932567