Teofil Vâlcu
Pentru alte sensuri, vedeți Vâlcu.
Teofil Vâlcu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() |
Decedat | (61 de ani) ![]() |
Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași ![]() |
Ocupație | actor ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Teofil Vâlcu (n. 30 decembrie 1931, satul Hănești, județul Botoșani – d. 1 octombrie 1993) a fost un actor român. A fost director al Teatrului Național din Iași în perioada 1972-1979.
În februarie 1989 se afla pe scenă, în ultimul sfert de oră suferă un atac cerebral şi își pierde vederea. Totuşi, actorul a mai revenit pe scenă în alte două premiere. Teofil Vâlcu a sperat mereu că se va întâmpla o minune, că îşi va recăpăta văzul, că va învinge boala. Nu a fost să fie astfel. A murit la 1 octombrie 1993. A fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[1]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Buzduganul cu trei peceți (1977)
- Vlad Țepeș (1979)
- Vis de ianuarie (1979)
- Rug și flacără (1980)
- Misterele Bucureștilor (1983)
- Bătălia din umbră (1986)
- Cucoana Chirița (1987)
- Hanul dintre dealuri (1988)
- Chirița în Iași (1988)
- Un bulgăre de humă (1990)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Decretul nr. 1015 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori și tehnicieni de scenă de la Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.