Tabernacul (mobilier)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Un tabernacul[1] (uneori tabernacol și, învechit, tabernaclu) este, într-o biserică romano-catolică sau greco-catolică, un dulăpior sau o cutie (uneori în formă de biserică)[2], în care se păstrează ciboriumul care conține hostiile consacrate în cursul mesei, respectiv sfânta cuminecătură. Poate fi realizat din lemn, metal, piatră. Este așezat, de obicei, în spatele altarului.

Tabernaculul bisericii Sankt Nikolaus din Haslach an der Mühl, în Austria Superioară: dulăpiorul euharistic are așezat deasupra un acoperământ care servește la prezentarea Sfântului Sacrament.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

La origine, tabernaculul este cortul care adăpostea Chivotul Legământului în epoca profetului Moise.

Cuvântul românesc tabernacul (cu variantele tabernacol, tabernaclu) are o etimologie multiplă: împrumuturi din latină tabernaculum: „cort”[3], italiană tabernacolo, franceză tabernacle.[2] Cuvintele italian, tabernacolo și francez, tabernacle au drept origine același cuvânt latin, tabernaculum.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005)
  2. ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
  3. ^ Gh. Guțu, Dicționar latin - român, 1983
  4. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand (1977), Nouveau dictionnaire étymologique et historique par...

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tabernacul