Tabernacul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Tabernaculul bisericii Sankt Nikolaus din Haslach an der Mühl, în Austria Superioară: dulăpiorul euharistic se află sub crucifix.
Tabernacol medieval dezafectat, Biserica fortificată din Ighișu Nou. Balamalele fostei uși pot fi observate în dreapta imaginii.

Tabernacolul[1] (uneori tabernacul și, învechit, tabernaclu) este dulăpiorul dintr-o biserică catolică în care se păstrează pâinea consacrată euharistic. Acesta poate fi realizat din piatră, metal sau lemn. Este așezat, de obicei, în spatele altarului.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Etimologia cuvântului este latină. Tabernaculum înseamnă încăpere (tavernă) mică, inclusiv cu sensul de „cort”.[2]

Cuvântul tabernacul (cu variantele tabernacol, tabernaclu) a pătruns în română prin intermediu francez respectiv italian (în italiană tabernacolo, în franceză tabernacle).[3] Cuvintele tabernacolo respectiv tabernacle au drept origine același cuvânt latin medieval tabernaculum.[4] În traducerea latină a Bibliei, Vulgata, termenul a fost folosit pentru a desemna Cortul întâlnirii, confecționat de evrei în timpul Exodului, ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul lor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005)
  2. ^ Gh. Guțu, Dicționar latin - român, 1983
  3. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007), Noul dicționar universal al limbii române.
  4. ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand (1977), Nouveau dictionnaire étymologique et historique.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tabernacul