Stipe Delić

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Stipe Delić
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Makarska, Cantonul Split-Dalmația, Croația Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Zagreb, Croația Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Croatia.svg Croația Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1955-1982
Prezență online

Stipe Delić (n. ,[1][2] Makarska, Cantonul Split-Dalmația, Croația – d. ,[2] Zagreb, Croația)[3] a fost un regizor de film croat.[4]

Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]

Stipe Delić s-a născut la 23 iunie 1925, în Makarska, în Regatul sârbilor, croaților și slovenilor.[5]

A debutat în regie în 1960 cu documentarele de scurtmetraj Poziv s pucine și Nase slobodno vrijeme.[6] Ca asistent de regie a lucrat la 80 de filme interne și străine,[6] iar ca regizor al celei de-a doua echipe la aproximativ 30 de filme interne și străine.[6]

Stipe Delić a avut, ca actor, un rol minor în filmul istoric de război Sclava Romei (La schiava di Roma) din 1961, regizat de Sergio Grieco și Francesco Prosperi.[7][5]

Filmul său din 1973 Sutjeska (care a avut ca temă marea bătălie dintre partizanii iugoslavi și forțele Axei în cel de-al doilea război mondial, în care personajul lui Tito a fost interpretat de Richard Burton)[6] a intrat în concurs la cel de-al 8-lea Festival Internațional de Film de la Moscova, unde a câștigat un premiu special.[6][8] Sutjeska este singurul său film cinematografic de lungmetraj pe care l-a regizat și a primit numeroase premii la premiera sa.[6]

A fost unul din regizorii secunzi asistenți ai filmului Bătălia de pe Neretva.[9] De asemenea, a fost regizorul celei de-a doua echipe într-o serie de filme despre Winnetou - Winnetou 1: Aurul Apașilor (1963), Winnetou 2: Ultimul renegat (1964), Winnetou 3: Poteca bandiților (1965), Old Surehand⁠(d) (1965), Winnetou și Apanaci (1966), Winnetou și Old Firehand (1966) sau Winnetou și Shatterhand în Valea Morților (1968).[10][11]

A contribuit la scenariile filmelor italiene Solimano il conquistatore (1961) și Il capitano di ferro (1962).[5]

Stipe Delić a mai regizat filme de televiziune de lungmetraj ca de exemplu Roko i Cicibela (1978) și Trojanski konj (1982) sau episoade ale unor seriale de televiziune ca de exemplu Marija (1977, 7 episoade) sau Nepokoreni grad (1982, 1 episod).

A decedat la 1 aprilie 1999, la Zagreb, în Croația.[5]

Premii[modificare | modificare sursă]

Stipe Delić a primit un premiu special pentru regia filmului Sutjeska la al 8-lea Festival Internațional de Film de la Moscova[8] (condus de Serghei Bondarciuk).[12][8]

A primit premiul Arena de Bronz pentru regia filmului Sutjeska, la Festivalul de Film de la Pula.[13][14]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Stipe Delić, Hrvatski biografski leksikon 
  2. ^ a b c d Stipe Delić, Croatian Encyclopedia[*][[Croatian Encyclopedia (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  3. ^ „Kratke vijesti”. hrt.hr. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Stipe Delić”. film.hr. Accesat în . 
  5. ^ a b c d Stipe Delić, en.notrecinema.com
  6. ^ a b c d e f Biografia lui Stipe Delić la film.hr. Arhivat din original. Adus la 13 iunie 2007. Accesat la 4 mai 2020.
  7. ^ Sclava Romei, imdb.com
  8. ^ a b c „8th Moscow International Film Festival (1973)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ The Battle of Neretva (1969) - IMDb, accesat în  
  10. ^ Bergfelder, Tim (2005) [2004]. International Adventures: German Popular Cinema and European Co-Productions in the 1960s. New York: Berghahn Books. ISBN 978-1-57181-539-2.
  11. ^ Stipe Delić la cinemagia.ro
  12. ^ „1973 :: 34th Moscow International Film Festival”. web.archive.org. . Accesat în . 
  13. ^ „Pula Film Festival”. www.pulafilmfestival.hr. Accesat în . 
  14. ^ Web archive of past festival editions 1954–2013 at the Pula Film Festival official website

Legături externe[modificare | modificare sursă]