Sari la conținut

Stepan Erzia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stepan Erzia
Date personale
Nume la naștereStepan Dmitrievici Nefiodov Modificați la Wikidata
Născut[2] Modificați la Wikidata
Baevo⁠(d), uezdul Alatîr⁠(d), Simbirsk Governorate⁠(d), Rusia Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSaransk Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptor
pictor
artist vizual[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarte vizuale[1], sculptură[1]  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruGrițiuk, Mihail Iakimovici[*][[Grițiuk, Mihail Iakimovici (Soviet sculptor (1929-1979))|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Steagul Roșu al Muncii  Modificați la Wikidata

Stepan Dmitrievici Erzia (Nefiodov) (în rusă Степа́н Дми́триевич Э́рьзя (Нефёдов); n. , Baevo⁠(d), uezdul Alatîr⁠(d), Simbirsk Governorate⁠(d), Rusia – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un sculptor mordvin care a trăit în Rusia și Argentina. Erzia și-a ales pseudonimul după grupul său etnic nativ, mordvinii erzia.

S-a născut pe 27 octombrie 1876 într-o familie de țărani din satul Baievo din uezdul Alatîr, aflată în gubernia Simbirsk a Imperiului Rus. În 1892 familia lui s-a mutat în orașul Alatîr, iar Stepan a devenit ucenic în mai multe ateliere de pictură a icoanelor. Între anii 1893-1897 a lucrat în orașul Kazan, mai întâi într-un magazin de mobilier și apoi în atelierul de pictură a iconarului P.A. Kovalinski din Kazan. În acea perioadă Erzia a decorat pereții bisericilor din diferite orașe și sate aflate pe malurile Volgăi și a urmat cursuri la Școala de Artă din Kazan.[4]

În perioada 1902-1906 a studiat la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova și a expus creațiile sale în expozițiile organizate de elevii școlii. Între anii 1906 și 1914 a locuit în Italia și Franța. A participat la expozițiile internaționale de la Veneția și Milano din 1909 și la Salonul de toamnă de la Paris din 1912, dobândind o recunoaștere internațională.

În 1914 s-a întors în Rusia, iar după Revoluția din 1917 a sprijinit propaganda comunistă prin operele sale de artă. În 1918 s-a stabilit la Ekaterinburg, unde a creat lucrări monumentale de artă. În 1921 s-a mutat la Novorossiisk, iar mai apoi la Batumi. În acea perioadă a creat monumentele lui Lenin, Marx și Engels, precum și sculpturi ale unor muncitori din Georgia. În 1923 a locuit la Baku, unde a continuat să creeze monumente ale artei sovietice.

În 1926, la sfatul lui Anatoli Lunacearski, guvernul sovietic a luat decizia de a-l trimite pe Stepan Erzia în străinătate pentru a răspândi acolo arta sovietică. În toamna anului 1926 a avut o expoziție personală la Paris, apoi a participat la expoziția „Lumea artei” organizată de Société des Artistes Indépendants. Ambele expoziții au avut succes și i-au oferit resurse financiare considerabile, astfel încât a acceptat invitația la o expoziție de la Montevideo și a călătorit în Argentina în 1927 cu 30 de lucrări.[5]

În perioada 1927-1950 a trăit și lucrat la Buenos Aires, realizând, printre altele, monumente ale artei revoluționare și statui ale lui Lenin, Moise, Tolstoi și Beethoven. Erzia a elaborat acolo un proiect de transformare a unor grupe întregi din Munții Anzi în monumente ale eroilor Războiului de Independență al Argentinei. Autoritățile locale i-au aprobat proiectul, care nu a putut fi însă implementat din cauza lipsei fondurilor financiare.[6] În timp ce se afla în Argentina, Erzia a inventat o metodă de prelucrare a unor soiuri locale de lemn de esență tare: algarrobo și quebracho.

În 1950 a primit autorizația de întoarcere în Uniunea Sovietică, astfel că în ​​1951 s-a întors în țara natală cu 180 de sculpturi din lemn, ghips, bronz și marmură (cu o greutate totală de 175 de tone). Autoritățile sovietice i-au oferit un studio la Moscova. Acolo el a organizat o expoziție permanentă a lucrărilor sale, în fața căreia s-au format cozi lungi de vizitatori. În 1956 a fost decorat cu Ordinul Drapelul Roșu al Muncii. Stepan Erzia a murit în 1959 la Moscova și a fost îngropat în Saransk, capitala Mordoviei.[7]

La 26 iunie 1958 a fost deschis Muzeul Republican de Artă al Mordoviei (în rusă Мордовский республиканский музей изобразительных искусств им. С.Д.Эрьзи) în orașul Saransk, capitala Mordoviei. Acest muzeu conține colecția cea mai completă a lucrărilor artistice realizate de Erzia (204 lucrări).[8]

Lucrări majore

[modificare | modificare sursă]

Teroare, Disperare, Curaj, Femeie chiliană, Femeie pariziană cu pălărie, Capul unei femei mordvine, Lev Tolstoi, Beethoven, Moise și Hristos.

  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Ciuvașskaia iențiklopedia 
  3. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ tt „Erzia Stepan/Эрьзя Степан”. Enciclopedia Tătară. Kazan: Academia de Științe a Republicii Tatarstan. Institutul pentru Enciclopedia Tătară. . 
  5. ^ Russian culture navigator: "Russian Rodin" (It is 125 years since the birth of sculptor Stepan Erzia) Arhivat în , la Wayback Machine.
  6. ^ A Romance With Stone Arhivat în , la Wayback Machine.
  7. ^ ru Биография Степана Эрьзи (Short Bio) Arhivat în , la Wayback Machine.
  8. ^ ru Site of Erzia Museum