Sophie Germain

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Marie-Sophie Germain
Germain.jpeg
Date personale
Nume la naștere Marie-Sophie Germain Modificați la Wikidata
Născută 1 aprilie 1776
Paris, Franța
Decedată 27 iunie 1831
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântată Cimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Părinți Ambroise-François Germain[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație matematiciană
fiziciană
filozoafă Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență Franța Franța
Domeniu matematician
Récherches sur la théorie des surfaces élastiques, 1821

Marie-Sophie Germain (n. 1 aprilie 1776 - d. 27 iunie 1831) a fost o femeie-matematician, fizician și filozof franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele.

A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării unei cărți de istoria matematicii.

Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul Leblanc și abia mai târziu Gauss a aflat cine este adevăratul corespondent pe care îl aprecia.

Ocupându-se de teoria suprafețelor, a dat o interpretare geometrică curburii determinată de Gauss și a propus ca măsură a curburii într-un punct la o suprafață formula , numită curbură medie, care nu se mai anulează pentru suprafețele desfășurabile și toate acestea într-o lucrare apărută în 1831 și care a fost premiată de Academia Franceză de Științe.

În 1823 a dat o demonstrație pentru marea teoremă a lui Fermat, dar numai pentru valori particulare ale lui n, și anumite condiții restrictive pentru X, Y, Z și n.

A studiat încovoierea plăcilor subțiri și a stabilit ecuațiile diferențiale care o descriu.

Cea mai importantă lucrare a sa este: Recherches sur la théorie des surfaces élastiques, apărută în 1816. A mai scris lucrări și în domeniile: teoria numerelor, fizică matematică și filozofie.

Din nefericire, a murit înainte ca Universitatea din Göttingen să-i ofere, la propunerea lui Gauss, titlul de Honoris causa.