Soiuz 23

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Soiuz 23
Statisticile misiunii
ProgramProgramul Soiuz  Modificați la Wikidata
OperatorProgramul spațial sovietic  Modificați la Wikidata
Numele naveiSoiuz 7K-T[*][[Soiuz 7K-T (second generation of the Soyuz spacecraft)|​]]  Modificați la Wikidata
EchipajVeaceslav Dmitrievici Zudov[*][[Veaceslav Dmitrievici Zudov (Soviet cosmonaut)|​]]
Valeri Ilici Rojdestvenski[*][[Valeri Ilici Rojdestvenski (Soviet cosmonaut)|​]]  Modificați la Wikidata
PropulsorSoiuz (rachetă)[1]  Modificați la Wikidata
Locul lansăriiCosmodromul Baikonur[1]  Modificați la Wikidata
Data lansării[1]  Modificați la Wikidata
Loc aterizareLacul Tengiz  Modificați la Wikidata
Tip de orbităOrbita joasă a Pământului  Modificați la Wikidata
Aterizare  Modificați la Wikidata
Durata misiunii173.195 de secunde  Modificați la Wikidata
Alte misiuni
Misiunea precedentă Misiunea următoare
Soiuz-22[*][[Soiuz-22 (crewed flight of the Soyuz programme)|​]]  Modificați la Wikidata Soiuz-24[*][[Soiuz-24 (crewed flight of the Soyuz programme)|​]]  Modificați la Wikidata
Sigla misiunii
Stația spațială Saliut 5, obiectivul navei spațiale Soiuz 23

Soiuz 23 sau Soyuz 23 (în rusă Союз 23, Uniune 23) a fost un zbor spațial cu echipaj sovietic din octombrie 1976, al doilea către stația spațială Saliut⁠(d) 5. Cosmonauții Viaceslav Zudov și Valeri Rojdestvenski au ajuns lângă stație, dar o defecțiune a echipamentului nu a permis andocarea și misiunea a trebuit să fie întreruptă.[2]

Echipajul s-a întors pe Pământ, dar a aterizat pe Lacul Tengiz, parțial înghețat, prima amerizare cu echipaj din programul spațial sovietic. Cu toate că nu a fost nicio îngrijorare cu privire la vreo amenințare imediată la adresa echipajului, capsula s-a scufundat sub suprafața lacului înghețat, iar recuperarea a durat nouă ore din cauza ceții și a altor condiții nefavorabile. Aterizarea a marcat singurul exemplu de aterizare cu parașuta neintenționată (splashdown) a unei nave spațiale cu echipaj până în prezent.[3]

Echipaj[modificare | modificare sursă]

Echipaj principal[modificare | modificare sursă]

Post Cosmonaut
Comandant Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Viaceslav Zudov
Doar zbor spațial
Inginer de zbor Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Valeri Rojdestvenski
Doar zbor spațial

Echipaj de rezervă 1[modificare | modificare sursă]

Post Cosmonaut
Comandant Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Viktor Gorbatko
Inginer de zbor Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Iuri Glazkov

Echipaj de rezervă 2[modificare | modificare sursă]

Post Cosmonaut
Comandant Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Anatoli Berezovoîi
Inginer de zbor Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Mihail Lișun

Misiunea[modificare | modificare sursă]

Soiuz 23 a fost lansat la 14 octombrie 1976 cu o misiune estimată de 73 până la 85 de zile planificată la bordul stației spațiale Saliut 5, aflată pe orbită.[4] Alte surse sugerează că o misiune de 17 până la 24 de zile a reprezentat o intenție mai probabilă.[5] A fost prima vizită a stației după încetarea bruscă a misiunii Soiuz 21 în august 1976. Cu toate acestea, la 15 octombrie 1976, în timpul fazei de apropiere automată, sistemul automat de andocare a funcționat defectuos înainte ca nava spațială să se afle la 100 de metri de stație. Echipajele au fost instruite pentru o andocare manuală, dar nu pentru o abordare manuală.[4] În consecință, misiunea a trebuit să fie abandonată.

Nava avea o baterie care îi asigura necesarul doar pentru două zile de alimentare, așa că sistemele au fost oprite, inclusiv radioul, pentru a economisi energie.[4] Oportunitatea de aterizare a zilei trecuse deja, așa că au trebuit să aștepte oportunitatea de aterizare de a doua zi lângă Cosmodromul Baikonur. La 16 octombrie 1976, Soiuz 23 s-a întors pe Pământ și a aterizat la 17:45:53 UTC, dar condițiile meteorologice au fost proaste, iar cosmonauții au experimentat o recuperare neobișnuită. Au aterizat pe un lac înghețat, Tengiz, (adâncime medie 2,5 m, adâncime maximă 6,7 m), la 8 km de mal, în mijlocul viscolului, cu ceață și temperaturi de −22 °C.[4] A fost prima aterizare pe apă a unui echipaj sovietic.[5] Capsula a fost proiectată să aterizeze în orice condiții, chiar și într-un corp de apă, așa că singura preocupare a fost dificultatea crescută în găsirea capsulei și a echipajului.[4][6]

Parașuta s-a scufundat rapid sub apă și a târât capsula și echipajul său sub suprafață; în plus, un scurtcircuit electric cauzat de impactul apei a făcut ca parașuta de rezervă să se declanșeze accidental. Capsula s-a răcit în apa înghețată, iar cosmonauții și-au scos costumele sub presiune și și-au îmbrăcat costumele normale de zbor, așteptând o salvare rapidă. Parașutele s-au îmbibat cu apă și au tras capsula într-o parte, împiedicând deschiderea trapei. Antenele de transmisie erau și ele sub apă, astfel că echipajul nu a putut comunica cu echipele de salvare. Balizele capsulei nu au putut fi văzute în ceața densă, iar plutele de cauciuc folosite pentru a încerca să ajungă la capsulă erau blocate de gheață și nămol. Vehicule amfibii cu pernă de aer au fost aduse în apropiere, dar nu au putut ajunge la capsulă din cauza mlaștinilor din jurul lacului. În consecință, salvarea a fost amânată până în zori.[4] Cosmonauții erau în siguranță, dar aveau un nivel redus de energie electrică, așa că au fost forțați să închidă totul, în afară de o mică lumină interioară.

A doua zi dimineață, scafandri militari au coborât din elicoptere și au atașat dispozitive de plutire la nava Soiuz. Capsula era prea grea pentru a fi ridicată de elicopter, așa că a fost târâtă la țărm. Operațiunea de recuperare a durat cca. nouă ore. Nu s-a făcut nicio încercare de a deschide trapa, deoarece echipajele de recuperare au presupus că cei doi cosmonauți erau morți, așa că au chemat o echipă specială pentru a se prelua cadavrele. În cele din urmă, la unsprezece ore după impact, cosmonauții au deschis trapa și au ieșit vii și bine, dar erau foarte răciți (interiorul modulului de coborâre a fost acoperit cu brumă).[4]

Comunicatele de presă ale agenției sovietice de știri TASS au anunțat că a avut loc o aterizare pe apă și că cei doi cosmonauți au fost recuperați în siguranță, dar nu s-a făcut nicio mențiune despre operațiunea de salvare desfășurată și detalii ale acesteia nu au fost dezvăluite decât în epoca glasnostului, un deceniu mai târziu.

Parametrii misiunii[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Amerizare
  • Lista accidentelor și incidentelor legate de zborurile spațiale

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Jonathan's Space Report 
  2. ^ The mission report is available here: http://www.spacefacts.de/mission/english/soyuz-23.htm
  3. ^ „Soyuz 23”. www.astronautix.com. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g Newkirk, Dennis (). Almanac of Soviet Manned Space Flight. Houston, Texas: Gulf Publishing Company. ISBN 0-87201-848-2. 
  5. ^ a b Clark, Phillip (). The Soviet Manned Space Program. New York: Orion Books, a division of Crown Publishers, Inc. ISBN 0-517-56954-X. 
  6. ^ Archived at Ghostarchive and the Manley, Scott (). „The Accidental Spacecraft Splashdown Which Almost Killed Its Crew”. YouTube. Arhivat din original în . Accesat în . : Manley, Scott (). „The Accidental Spacecraft Splashdown Which Almost Killed Its Crew”. YouTube. 
  7. ^ „Display: Soyuz 23 1976-100A”. NASA. . Accesat în .  Acest articol încorporează text dintr-o lucrare aflată în domeniul public:
  8. ^ „Trajectory: Soyuz 23 1976-100A”. NASA. . Accesat în .  Acest articol încorporează text dintr-o lucrare aflată în domeniul public:

Legături externe[modificare | modificare sursă]