Simo Häyhä

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Simo Häyhä
Simo hayha honorary rifle.jpg
Date personale
Născut17 decembrie 1905(1905-12-17)
Rautjärvi, Finlanda Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)
Hamina, Finlanda Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRuokolahti Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Finland.svg Finlanda Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiesoldat
lunetist
militar[*]
agricultor[*]
hunter[*] Modificați la Wikidata
PoreclaMoartea albă
Activitate
A luptat pentruFinlanda Finlanda
RamuraFinnish Army[*]  Modificați la Wikidata
Ani de serviciu1925–1940
GradulAlikersantti (Caporal) în al doilea Război Mondial, promovat în Vänrikki (Locotenent secund) la scurt timp după[1]
UnitateaRegimentul de Infanterie 34
Bătălii / RăzboaieRăzboiul de iarnă
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
Crucea Libertății, prima și a 2-a clasă;
Cross of Kollaa Battle[1]
Simo Häyhä după război

Simo Häyhä (pronunțat în finlandeză: [ˈsimɔ ˈhæy̯hæ]) - n. 17 decembrie 1905 – d. 1 aprilie 2002), poreclit „Moartea albă” (în rusă Белая смерть, Belaia smert; finlandeză valkoinen kuolema; suedeză den vita döden) de către Armata Roșie, a fost un lunetist finlandez. A doborât 542 inamici în Războiul de Iarnă, mai mulți decât oricare alt lunetist de-a lungul istoriei.[2][3][4][5] Häyhä s-a născut în Rautjärvi, în apropierea actulei frontiere dintre Finlanda și Rusia și a început stagiul militar in 1925. Înainte de a se alătura forțelor armate, Häyhä a fost fermier și un bun vânător. La vârsta de 17 ani, el s-a alăturat miliției voluntare „Garda Albă” („suojeluskunta” în limba finlandeză) și s-a făcut remarcat prin premiile obținute în cadrul concursurilor de tir sportiv, în provincia Viipuri.

Războiul de iarnă („Talvisota”)[modificare | modificare sursă]

În timpul acestui război dintre Finlanda și Rusia, Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, în ținută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 și -20 de grade Celsius. În aceste condiții, cu a sa Mosin–Nagant modificată, Simo Häyhä și-a stabilit recordul impresionant [6]. Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31[7]. Ce este într-adevăr remarcabil este faptul că toate victimele au fost înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e doar câteva ore pe zi.

Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puștii Mosin-Nagant: M/28 "Pystykorva" sau "Spitz", pentru că se potrivea consituției sale (avea o înălțime de 1.60 m). El a preferat să folosească mira de fier, în detrimentul lunetelor telescopice din mai multe motive: prezintă un obiectiv mai mic (un lunetist trebuie să ridice capul mai mult atunci când utilizează o lunetă telescopică) și o vizibilitate mai fiabilă (sticla telescopică se aburește cu usurinta pe vreme rece), permițând în același timp o acoperire mai bună (lumina soarelui se poate reflecta în lentilele telescopice, dezvăluind poziția lunetistului). O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpadă din fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i dezvăluie poziția. Din același motiv se spune că obișnuia să aibă gura plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea.[8]

Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând si strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că "jumătate din capul lui lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea.

Decorații [9][modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Crucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
  • Ordinul Crucea Libertății, Medalia Libertății, prima și a 2-a clasă;
  • Crucea Bătăliei Kolla.

La scurt timp după război, Häyhä a fost promovat de la gradul de „alikersantti” (echivalentul gradului de caporal) la gradul de sublocotenent de către mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei.

După Războiul de iarnă[modificare | modificare sursă]

Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită în război. Glontele i-a sfărâmat maxilarul și l-a lăsat fără obrazul stâng. După cel de al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă, Häyhä devenind un faimos vânător de elani și renumit crescător de câini, participând chiar și la o partidă de vânătoare cu Urho Kekkonen, cel de-al 8-lea președinte al Finlandei.

În 1998 când a fost întrebat cum anume a devenit un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu: „practica”. Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a eliminat atâția oameni, răspunsul lui a fost la fel de scurt: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”[10]

Simo Häyhä și-a petrecut ultimii ani din viață în Ruokolahti, un mic orășel din Finlanda de Sud - Est, la frontiera cu Rusia.

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Trupa suedeză de power metal Sabaton i-a dedicat o piesă intitulată „White Death” . Piesa a apărut pe albumul lor „Coat of Arms” din anul 2010 [11] .

Actorul Steven Wiig îl va interpreta pe Simo Häyhä în documentarul produs de HBO Hemingway & Gellhorn care va fi lansat anul viitor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Lappalainen, Jukka-Pekka (). „Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä” [The Kollaa held out, so did Simo Häyhä] (fee required). Helsingin Sanomat (în Finnish). Helsinki. Accesat în . 
  2. ^ snipercentral.com
  3. ^ The long view telegraph.co.uk
  4. ^ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
  5. ^ Petri Sarjanen, Valkoinen kuolema, Gummerus, 2005 ISBN 952-5170-44-6
  6. ^ „Sotasankarit-äänestyksen voitti tarkka-ampuja Simo Häyhä”. MTV3 (în finlandeză). Accesat în . 
  7. ^ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
  8. ^ Lappalainen, Jukka-Pekka:Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä- în limba finlandeză, Helsingin Sanomat, 06.12.2001, arhivă electronică: https://www.hs.fi
  9. ^ Tom C. Bergroth .. et al. :Vapaudenristin ritarikunta: isänmaan puolesta. WSOY, 1997. ISBN 951-0-22037-X.
  10. ^ „Muistot.hs.fi” (în finlandeză). Accesat în . 
  11. ^ http://www.youtube.com/watch?v=a8ks6A1naC8%7Cîn limba engleză: Sabaton - The White Death Music Video + Lyrics

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simo Häyhä