Sari la conținut

Simo Häyhä

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Simo Häyhä
Date personale
PoreclăMoartea albă
Născut17 decembrie 1905(1905-12-17)
Rautjärvi, Marele Principat al Finlandei, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani)
Hamina, Etelä-Suomen lääni, Finlanda Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRuokolahden kirkko[*][[Ruokolahden kirkko (church building in Ruokolahti, Finland)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Finlanda
Marele Principat al Finlandei (–) Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiesoldat[*]​
lunetist
agricultor
vânător[*]​
crescător de câini[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefinlandeză Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruFinlanda Finlanda
RamuraSuomen maavoimat[*][[Suomen maavoimat (land warfare branch of Finland's military)|​]]  Modificați la Wikidata
Ani de serviciu1925–1940
GradulAlikersantti (Caporal) în al doilea Război Mondial, promovat în Vänrikki (Locotenent secund) la scurt timp după[1]
UnitateaRegimentul de Infanterie 34
Bătălii / RăzboaieRăzboiul de iarnă
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
Crucea Libertății, prima și a 2-a clasă;
Cross of Kollaa Battle[1]
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Simo Häyhä după război

Simo Häyhä (pronunțat în finlandeză: [ˈsimɔ ˈhæy̯hæ]; n. 17 decembrie 1905 – d. 1 aprilie 2002), poreclit „Moartea albă” (în rusă Белая смерть, Belaia smert; finlandeză Valkoinen kuolema; suedeză Vita döden) de către Armata Roșie, a fost un lunetist finlandez. A doborât 542 inamici în Războiul de Iarnă, mai mulți decât oricare alt lunetist de-a lungul istoriei.[2][3][4][5] Häyhä s-a născut în Rautjärvi, în apropierea actualei frontiere dintre Finlanda și Rusia și a început stagiul militar in 1925. Înainte de a se alătura forțelor armate, Häyhä a fost fermier și un bun vânător. La vârsta de 17 ani, el s-a alăturat miliției voluntare „Garda Albă” („Suojeluskunta” în limba finlandeză) și s-a făcut remarcat prin premiile obținute în cadrul concursurilor de tir sportiv, în provincia Viipuri.

Războiul de iarnă („Talvisota”)

[modificare | modificare sursă]

În timpul acestui război dintre Finlanda și Rusia, Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, în ținută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 și -20 de grade Celsius. În aceste condiții, cu a sa Mosin–Nagant modificată, Simo Häyhä și-a stabilit recordul impresionant [6]. Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31[7]. Ce este într-adevăr remarcabil este faptul că toate victimele au fost înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e doar câteva ore pe zi.

Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puștii Mosin-Nagant: M/28 "Pystykorva" sau "Spitz", pentru că se potrivea constituției sale (avea o înălțime de 1.60 m iar numărul de serie al puștii lui era 60974 .Simo își menținea pușca îngrijită înainte și după o misiune[8] . El a preferat să folosească mira de fier, în detrimentul lunetelor telescopice din mai multe motive: prezintă un obiectiv mai mic (un lunetist trebuie să ridice capul mai mult atunci când utilizează o lunetă telescopică) și o vizibilitate mai fiabilă (sticla telescopică se aburește cu ușurință pe vreme rece), permițând în același timp o acoperire mai bună (lumina soarelui se poate reflecta în lentilele telescopice, dezvăluind poziția lunetistului). O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpadă din fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i dezvăluie poziția. Din același motiv se spune că obișnuia să aibă gura plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea.[9] O altă metodă folosită de el era aceea de a folosi ramuri intinse pentru a se ascunde mai bine de inamici. Această metodă îi confera o protecție mai bună și îi permițea să aibă o țintă mai controlată[10]

Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând și străpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că "jumătate din capul lui lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea.

Decorații [11]

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul Crucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
  • Ordinul Crucea Libertății, Medalia Libertății, prima și a 2-a clasă;
  • Crucea Bătăliei Kolla.

La scurt timp după război, Häyhä a fost promovat de la gradul de „alikersantti” (echivalentul gradului de caporal) la gradul de sublocotenent de către mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei.

După Războiul de iarnă

[modificare | modificare sursă]

Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită în război. Glontele i-a sfărâmat maxilarul și l-a lăsat fără obrazul stâng. După cel de al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă, Häyhä devenind un faimos vânător de elani și renumit crescător de câini, participând chiar și la o partidă de vânătoare cu Urho Kekkonen, cel de-al 8-lea președinte al Finlandei.

În 1998 când a fost întrebat cum anume a devenit un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu: „practica”. Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a eliminat atâția oameni, răspunsul lui a fost la fel de scurt: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”[12]

Simo Häyhä și-a petrecut ultimii ani din viață în Ruokolahti, un mic orășel din Finlanda de Sud - Est, la frontiera cu Rusia.

În cultura populară

[modificare | modificare sursă]

Trupa suedeză de power metal Sabaton i-a dedicat o piesă intitulată „White Death” . Piesa a apărut pe albumul lor „Coat of Arms” din anul 2010 [13] .

Actorul Steven Wiig îl va interpreta pe Simo Häyhä în documentarul produs de HBO Hemingway & Gellhorn care va fi lansat anul viitor.

Simo Häyhä este de asemenea un personaj din manga seinen de acțiune și supranaturală "Record of Ragnarok", jap: "終末のワルキューレ Shuumatsu no Valkyrie" de Takumi Fukui (poveste), Shinya Umemura (poveste) și Azychika (artă) publicată pentru prima dată pe 25 Noiembrie 2017. În această mangă, zei vor să distrugă umanitatea însă Brunhilde o valchirie îi provoacă la o luptă pentru a demonstra că oamenii sunt demni de salvare. Are loc Ragnarok-ul, o competiție în care 13 zei extrem de puternici trebuie să se înfrunte cu 13 oameni selecționați de Brunhilde care au făcut istoria [14]. Dacă oamenii câștiga 7 lupte contra zeilor ei vor fi salvați. Simo Häyhä (jap: シモ・ヘイヘ, Shimo Heihe) este un luptător de partea omenirii (Einherjar), denumit "Moartea Albă" , el a doborât 542 de sovietici în timpul Războiului de Iarnă. Simo se luptă în a 11-a rundă cu Loki, zeul nordic al glumelor și folosind o tehnică specială împreună cu völundrul său (o uniune între un om și o valchirie pentru că persoana respectivă să poată lovi un zeu de altfel de neatins) Radgridr denumită "Impușcând împotriva zeilor: Ukonvasara (Strălucirea în Ceruri), jap: 対神狙撃術: 天空の残光, Taishin Sogekijutsu: Ukonbasara) îl omoară pe Loki și astfel câștiga luptă acestei runde de partea omenirii marcându-l pe Loki ca a 543-a lui omorâre, iar după acesta se închina din respect pentru zeul căzut în luptă .Runda dintre Simo Häyhä și Loki are loc între capitolele 98-106 [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] volumele 24 [24] , 25 [25] și 26 [26]. În manga, Simo este prezentat ca fiind un om rece, calm, tăcut și aproape fără emoții. El nu își pierde calmul atunci când Loki face mai multe copii ale zeilor Thor, Odin și Heracles creând o armată. În realitate însă, Häyhä este foarte compasionat și în ciuda faptului că a trebuit să ucidă adversari lui pentru a-și apară patria, Finlanda el regretă profund ceea ce a făcut și de fiecare dată își cere scuze celor pe care îi a omorât. Lunetistul ține mult la cățelușa lui și îi ordonă să îl aștepte. De asemenea acesta are un obicei de a număra cu voce tare când ucide pe cineva care corespunde cu câți oamenii a doborât fiindcă are o acuratețe de 100% [27] [28]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Lappalainen, Jukka-Pekka (). „Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä” [The Kollaa held out, so did Simo Häyhä] (fee required). Helsingin Sanomat (în Finnish). Helsinki. Accesat în .
  2. ↑ „snipercentral.com”. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. ↑ The long view telegraph.co.uk
  4. ↑ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
  5. ↑ Petri Sarjanen, Valkoinen kuolema, Gummerus, 2005 ISBN 952-5170-44-6
  6. ↑ „Sotasankarit-äänestyksen voitti tarkka-ampuja Simo Häyhä”. MTV3 (în finlandeză). Accesat în .
  7. ↑ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
  8. ↑ „White Death Facts”. sites.google.com. Accesat în .
  9. ↑ Lappalainen, Jukka-Pekka:Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä- în limba finlandeză, Helsingin Sanomat, 06.12.2001, arhivă electronică: https://www.hs.fi
  10. ↑ „Who Was Simo Häyhä, The Deadliest Sniper in History? | HistoryExtra” (în engleză). www.historyextra.com. Accesat în .
  11. ↑ Tom C. Bergroth .. et al. :Vapaudenristin ritarikunta: isänmaan puolesta. WSOY, 1997. ISBN 951-0-22037-X.
  12. ↑ „Muistot.hs.fi” (în finlandeză). Arhivat din original la . Accesat în .
  13. ↑ http://www.youtube.com/watch?v=a8ks6A1naC8|în limba engleză: Sabaton - The White Death Music Video + Lyrics
  14. ↑ „Shuumatsu no Valkyrie (manga)” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  15. ↑ „Chapter 98” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  16. ↑ „Chapter 99” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  17. ↑ „Chapter 100” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  18. ↑ „Chapter 101” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  19. ↑ „Chapter 102” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  20. ↑ „Chapter 103” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  21. ↑ „Chapter 104” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  22. ↑ „Chapter 105” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  23. ↑ „Chapter 106” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  24. ↑ „Volume 24” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  25. ↑ „Volume 25” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  26. ↑ „Volume 26” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  27. ↑ „Simo Häyhä” (în engleză). Shuumatsu no Valkyrie: Record of Ragnarok Wiki. Accesat în .
  28. ↑ „Simo Häyhä (Record of Ragnarok)” (în engleză). Heroes Wiki. Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simo Häyhä

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Simo_Häyhä&oldid=17972046