Serviciu secret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Serviciu secret este un organ de stat specializat în domeniul culegerii, verificării și valorificarii informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii și contracarării oricăror acțiuni care constituie, în conformitate cu legile în vigoare, amenințări la adresa siguranței unui stat.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istoria serviciilor secrete se pierde în negura timpului, existența acestora merge în paralel cu dezvoltarea armatelor și cu nevoile acestora de a dispune de informații cât mai exacte din teritoriul inamicului.
Cele mai vechi practici ale spionajului își găsesc originea în perioada Antichității, din Egiptul antic. Unele consemnări hieroglifice se referă, la culegerea de informații cu ocazia operațiunilor comerciale, și la folosirea agenților pentru localizarea populațiilor inamice care urmau să fie cucerite. În Egipt sunt folosite pentru prima oară sisteme de codificare a mesajelor, și cerneluri simpatice.

În Biblie se relatează în cartea Genezei, că Moise a trimis 12 agenți, printre care Caleb și Iosua, în orașul Jericho din Canaan, unde trăiau diferite seminții ce puteau periclita existența poporului evreu. Tot potrivit Bibliei, Dalila, aflată în slujba regelui filistenilor, a fost însărcinată de acesta să afle secretele puterii lui Samson.

În opera lui Homer, relatări cu privire la episoade de spionaj pot fi găsite în Iliada, în Cântul X,unde sunt descrise trimiterea de spioni în tabăra dușmană, și unele acțiuni de diversiune și dezinformare.

Conducătorului spartanilor, Lysandru folosește primul sistem de transmitere în secret a informațiilor, care utilizează o formă timpurie de scriere secretă, pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pentru a-și avertiza concetățenii de o invazie persană.

Caius Iulius Caesar menționează în cele șapte cărți ale lucrării De bello gallico, utilitatea folosirii agenților secreți, în cadrul campaniilor militare, și în organizarea legiunilor sale. Conducătorul roman a fost și în posesia unui sistem de cifrare, cunoscut sub numele de "alfabetul lui Caesar", bazat pe substituirea literelor.

În Imperiul Roman practica spionajului era deosebit de dezvoltată, iar operațiile sub acoperire au constituit o parte indispensabilă a politicii romane. Din secolul I d.Hr., este menționată existența unei poliții secrete și "agentes in rebus", cu atribuții contrainformative.

Împărăteasă Theodora a Bizanțului organizează o rețea de informatori, în interiorul și exteriorul imperiului. Serviciul de informații creat de Theodora, a exercitat o anumită influență asupra organizării unor asemenea organisme în epocile ce au urmat.

Printre primele mențiuni despre existența și utilitatea serviciilor secrete poate fi amintită Arta războiului, lucrare scrisă de Sun Tzu, în urmă cu 15 secole. Acesta descrie în detaliu rolul spionilor și modul în care aceștia acționează precum și recrutarea acestora. [1]

„Spionii sunt "oameni inteligenți, dotați, prudenți și capabili să-și croiască un drum către aceia care, în tabăra inamicului sunt intimi cu suveranul și membrii nobilimii. Astfel, ei sunt în măsură să observe mișcările inamicului și să-i cunoască acțiunile și planurile. Odată informați asupra situației reale, se întorc să ne informeze.”
—Sun Tzu - Arta războiului

Serviciile secrete în România[modificare | modificare sursă]

Unul dintre primele episoade consemnate privind existența unui serviciu de spionaj bine pus la punct al domnitorilor români este consemnat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, al cărui serviciu de contraspionaj a furat scrisorile cavalerului burgund Guillebert de Lannoy care venise în Moldova, ca spion al ducelui de Burgundia, pentru a pregăti terenul unei noi cruciade, la începutul secolului al XV lea.[2]

În anul 1865, Marele Stat Major a creat, după modelul francez, „Secția a II-a”, considerată primul serviciu de informații al armatei române, unitate care se ocupa cu culegerea și analizarea informațiilor cu caracter militar.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Serviciu secret

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Din istoria universală a spionajului zf.ro, dr. Alexandru Popescu, 18 apr 2011
  2. ^ Serviciile secretele de pe vremea voievozilor: cine erau „ochii și urechile“ lui Ștefan cel Mare și ale lui Petru Rareș, 28 octombrie 2015, Cosmin Zamfirache, Adevărul, accesat la 28 mai 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]