Schimb ionic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Un schimbător ionic

Procesul de schimb ionic face referire la un schimb de ioni dintre doi electroliți sau dintre o soluție de electrolit și un complex. De cele mai multe ori, termenul este utilizat pentru a face referire la procesele de purificare, separare și decontaminare a unor soluții apoase sau ionice, cu ajutorul unor compuși schimbători de ioni, de natură polimerică sau minerală. În funcție de natura încărcării electrice, schimbătorii de ioni pot fi anioniți[1] sau cationiți.[2][3]

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Procedeele de schimb ionic sunt utilizate pe scară largă în industria alimentară și a băuturilor, hidrometalurgie, în tehnologia chimică, petrochimică și farmaceutică, în producția de zahăr și îndulcitori, în tratamentul apelor, în industria semiconductorilor, etc.

Un exemplu tipic de aplicație este obținerea de apă de puritate ridicată, necesară în industriile nucleare, electronic și electrice. De exemplu, schimbătorii de ioni polimerici sau minerali insolubili sunt folosiți pentru deionizarea, purificarea și decontaminarea apei. În procesul de deionizare a apei, sunt schimbați ionii de calciu Ca2+ și magneziu Mg2+ din apele dure cu ioni de sodiu Na+ sau protoni H+.[4]

O altă metodă specifică de schimb ionic este metoda analitică denumită cromatografie de schimb ionic. Această metodă de cromatografie ionică este utilizată pe scară largă pentru separarea ionilor și analiza chimică a acestora.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ anionit” la DEX online
  2. ^ cationit” la DEX online
  3. ^ „Schimb Ionic”, Scribd, accesat în  
  4. ^ „Deionizarea apei”, Statiidefiltrare.ro, accesat în  
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Schimb ionic