Număr de transport ionic

Numerele de transport ionic sunt mărimi care indică inegalitatea participării ionilor la transportul curentului în electroliți datorită mobilității ionice diferite. Conceptul a fost introdus de Johann Wilhelm Hittorf în 1853. Indică procentul cantității de electricitate transportată de un ion prezent într-un compus ionic sau fracție din curentul electric total transportat de un anume ion.

$t_{i}={\frac {I_{i}}{I_{tot}}}$

Metode de măsurare

Se poate măsura prin două tipuri de metode: Hittorf și metoda suprafeței mobile. Metoda Hittorf măsoară concentrații în vecinătatea electrozilor, iar metoda suprafeței mobile folosește o interfață mobilă între două soluții de electroliți diferiți.

Vezi și

• Activitate termodinamică
• Ecuația lui Nernst
• Conductivitate electrolitică
• Difuzie
• Difuzivitate
• Hidroniu
• Interacția ion-solvent
• Pilă Karpen
• Presiune osmotică

Bibliografie

• Liviu Oniciu Chimie fizică. Electrochimie ed I,II 1974,1977
• I. Rădoi, M. Nemes, C. Radovan Electrochimie, Editura Facla, Timișoara, 1974

Legături externe

• electrolit polimer Arhivat în 17 decembrie 2019, la Wayback Machine.