Număr de transport ionic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Numerele de transport ionic sunt mărimi care indică inegalitatea participării ionilor la transportul curentului în electroliți datorită mobilității ionice diferite. Conceptul a fost introdus de Johann Wilhelm Hittorf în 1853. Este egal cu fracția cantității de electricitate transportată de un ion din compusul ionic sau fracție din curentul total transportat de un anume ion.

Metode de măsurare[modificare | modificare sursă]

Se poate măsura prin două tipuri de metode: Hittorf și metoda suprafeței mobile. Metoda Hittorf măsoară concentrații în vecinătatea electrozilor, iar metoda metoda suprafeței mobile folosește o interfață mobilă între două soluții de electroliți diferiți.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Liviu Oniciu Chimie fizică. Electrochimie ed I,II 1974,1977
  • I. Rădoi, M. Nemes, C. Radovan Electrochimie, Editura Facla, Timișoara, 1974

Legături externe[modificare | modificare sursă]