Sari la conținut

Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Provincia Ferrara
Italia
Coordonate44°48′36″N 12°19′19″E ({{PAGENAME}}) / 44.81°N 12.321944°E
Suprafață4.872 ha  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT4060005[1]  Modificați la Wikidata

Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[3]) din Italia întinsă pe o suprafață de 4.872 ha, din care 61 % marine.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano este situat la coordonatele 44°48′36″N 12°19′19″E / 44.81°N 12.321944°E ({{PAGENAME}}).

Înființare[modificare | modificare sursă]

Situl Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în octombrie 1988[3] pentru a proteja 2 specii de plante și 108 specii de animale. Alte tipuri de protecție:

  • sit de importanță comunitară (în iunie 1995)
  • arie specială de conservare (în decembrie 2019)[2][4][5]

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 21 de habitate naturale: Galerii de Salix alba și de Populus alba, Dune de coastă fixe cu vegetație erbacee („dune gri”), Dune mobile cu vegetație embrionară, Tufărișuri halofile mediteraneene și termo-atlantice (Sarcocornetea fruticosi), Pajiștile Spartina (Spartinion maritimae), Vegetație anuală la limita mareei, Estuare, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Dune cu vegetație ierboasă Malcolmietalia, Lagune de coastă, Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri p.p. și Bidention p.p., Pajiști umede mediteraneene cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion, Dune împădurite cu Pinus pinea și/sau Pinus pinaster, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Bancuri de nisip acoperite în permanență slab de apă marină, Dune mobile de-a lungul țărmului cu Ammophila arenaria („dune albe”), Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Păduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, de-a lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Salicornia și alte specii anuale care populează regiunile mlăștinoase și nisipoase, Pășuni mediteraneene udate de apa mării (Juncetalia maritimi), Terase mlăștinoase și terase nisipoase neacoperite de apă la reflux.[5]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[4]

  • plante (2): Kosteletzkya pentacarpos, Salicornia veneta
  • păsări (94): lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus), privighetoare-de-baltă (Acrocephalus melanopogon), lăcar-de-rogoz (Acrocephalus schoenobaenus), lăcar-de-lac (Acrocephalus scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), pescăruș albastru (Alcedo atthis), rață sulițar (Anas acuta), rață pitică (Anas crecca), rață mare (Anas platyrhynchos), egretă mare (Ardea alba), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc galben (Ardeola ralloides), pietruș (Arenaria interpres), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), rață roșie (Aythya nyroca), buhai de baltă (Botaurus stellaris), Bubulcus ibis, Bucephala clangula, Calidris alba, fugaci de țărm (Calidris alpina), Calidris canutus, fugaci roșcat (Calidris ferruginea), fugaci mic (Calidris minuta), bătăuș (Calidris pugnax), prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus), prundaș gulerat mare (Charadrius hiaticula), chirichița cu obraz alb (Chlidonias hybrida), chirighiță neagră (Chlidonias niger), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete cenușiu (Circus pygargus), cuc (Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbicum), egretă mică (Egretta garzetta), șoim de iarnă (Falco columbarius), lișiță (Fulica atra), becațină comună (Gallinago gallinago), găinușă de baltă (Gallinula chloropus), cufundar polar (Gavia arctica), cufundar mic (Gavia stellata), pescăriță râzătoare (Gelochelidon nilotica), ciovlica roșcată (Glareola pratincola), scoicar (Haematopus ostralegus), piciorong (Himantopus himantopus), rândunică (Hirundo rustica), stârc pitic (Ixobrychus minutus), pescăruș sur (Larus canus), pescăruș negricios (Larus fuscus), Larus genei, pescăruș-cu-cap-negru (Larus melanocephalus), Larus michahellis, pescăruș râzător (Larus ridibundus), sitar de mal nordic (Limosa lapponica), sitar de mâl (Limosa limosa), grelușel-de-zăvoi (Locustella luscinioides), becațină mică (Lymnocryptes minimus), rață fluierătoare (Mareca penelope), rață pestriță (Mareca strepera), rață catifelată (Melanitta fusca), rață neagră (Melanitta nigra), ferestrașul mare (Mergus merganser), Mergus serrator, cormoran mic (Microcarbo pygmaeus), gaia neagră (Milvus migrans), codobatura galbenă (Motacilla flava), Numenius arquata arquata, Numenius phaeopus, stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), vultur pescar (Pandion haliaetus), Phalacrocorax aristotelis desmarestii, cormoran mare (Phalacrocorax carbo), lopătar (Platalea leucorodia), țigănuș (Plegadis falcinellus), ploier auriu (Pluvialis apricaria), ploier argintiu (Pluvialis squatarola), corcodel mare (Podiceps cristatus), corcodel-cu-gât-negru (Podiceps nigricollis), cristei de baltă (Rallus aquaticus), ciocântors (Recurvirostra avosetta), eider (Somateria mollissima), rață cârâitoare (Spatula querquedula), chiră de baltă (Sterna hirundo), chiră mică (Sternula albifrons), corcodel mic (Tachybaptus ruficollis), călifar alb (Tadorna tadorna), chiră de mare (Thalasseus sandvicensis), fluierar negru (Tringa erythropus), fluierar de mlaștină (Tringa glareola), fluierar cu picioare verzi (Tringa nebularia), fluierar de lac (Tringa stagnatilis), fluierarul cu picioare roșii (Tringa totanus), nagâț (Vanellus vanellus)
  • amfibieni (1): Triturus carnifex
  • nevertebrate (1): fluturele purpuriu (Lycaena dispar)
  • pești (10): sturion de adriatica (Acipenser naccarii), Alosa fallax, Aphanius fasciatus, Barbus plebejus, Chondrostoma soetta, Cobitis bilineata, Knipowitschia panizzae, Petromyzon marinus, Pomatoschistus canestrinii, Rutilus pigus
  • reptile (2): Caretta caretta, țestoasa de baltă (Emys orbicularis)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 20 de specii de plante, 3 specii de amfibieni, 3 specii de mamifere, 3 specii de nevertebrate, 5 specii de reptile.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în iunie 2018 
  2. ^ a b DM 29/12/2019 - G.U. 294 del 16-12-2019
  3. ^ a b Nota del Ministero dell'Ambiente per Commissione CEE n. 2401/SCN/1.1.1 del 17 ottobre 1988
  4. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano”. Accesat în . 
  5. ^ a b „Sacca di Goro, Po di Goro, Valle Dindona, Foce del Po di Volano”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]