Roger Borsa

Roger Borsa (n. 1060/1061 – d. 22 februarie 1111) a fost un nobil normand din Dinastia Hauteville stabilit în sudul Italiei, devenit duce de Apulia și conducător efectiv al Italiei de sud de la 1085 până la moarte; spre deosebire de domnia tatălui și antecesorului său, cea a lui Roger a fost caracterizată mai degrabă prin anarhie feudală.

Biografia

Roger era fiul ducelui Robert Guiscard de Apulia, cuceritor al sudului Italiei și al Siciliei cu cea de a doua soție a sa, longobarda Sichelgaita.

La moartea lui Guiscard, ambițioasa mamă a lui Roger Borsa a manevrat lucrurile astfel încât succesiunea să îi revină lui, în detrimentul fratelui său mai mare, Bohemund de Taranto, avut de Guiscard din prima sa căsătorie.

În 1073, Sichelgaita deja îl proclama pe Roger ca moștenitor, imediat după ce Robert Guiscard se afla bolnav la Trani. Un văr al lui Roger, Abelard a fost singurul baron care a manifestat dizidență față de numirea lui Roger, pretinzând că el ar fi succesorul de drept asupra ducatului. Roger l-a însoțit pe tatăl său într-o campanie în Grecia în 1084, împotriva Bizanțului. El se afla astfel în Grecia atunci când Guiscard a încetat din viață în 17 iulie 1085, în Cefalonia. Deși se presupunea că Bohemund era cel care să moștenească posesiunile din Balcani, iar Roger pe cele din Italia, întâmplarea a făcut ca, la momentul morții lui Guiscard, Bohemund să se afle în Italia (la Salerno), iar Roger în Greece (la Bundicia).

Roger s-a alăturat mamei sale, la Cefalonia, absența sa din fruntea trupelor normande din Balcani cauzând, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra, panică și confuzie în rândul armatei. Cei doi s-au întors imediat în peninsulă și, având sprijinul fratelui mai mic al lui Guiscard, contele Roger I de Sicilia, Roger Borsa a fost recunoscut ca duce în septembrie. Moștenirea sa longobardă (din partea Sichelgaitei) îl făcea pe Borsa un candidat mai atractiv decât fratele său vitreg, Bohemund, care s-a văzut nevoit să caute adăpost la Capua. Având susținerea principelui Iordan I de Capua de Capua, Bohemund s-a revoltat împotriva fratelui său și a capturat Oria, Otranto și Taranto. Cu toate acestea, s-a ajuns la încheierea păcii între cei doi frați vitregi în martie 1086, cei doi acționând ca co-guvernatori ai ducatului. La finele verii 1087, Bohemund a reluat războiul însă, având sprijinul unora dintre vasalii lui Borsa. El l-a atacat prin surprindere și l-a înfrânt pe Roger la Fragneto, recucerind Taranto. Deși descris ca fiind un puternic războinic (el a reușit să captureze orașele Benevento, Canosa, Capua și Lucera prin asediu), Roger Borsa nu a fost niciodată în stare să oprească ascensiunea lui Bohemund sau să îl aducă la supunere. Războiul a fost în cele din urmă încheiat prin medierea papei Urban al II-lea, prin acordarea Taranto și a altor posesiuni lui Bohemund. De asemenea, Roger i-a conferit fratelui său Cosenza și alte posesiuni în regim alodial. În 1089 Roger Borsa a fost oficial învestit cu ducatul de Apulia de către papa Urban al II-lea.

Roger a permis emiterea de monedă proprie de către cel puțin doi dintre baronii săi (Fulco de Basacers și viceducele Manso). El a plănuit urbanizarea Italiei sudice prin acordarea de hrisoave către diferite orașe și încurajarea planurilor de urbanizare a acestora. În 1090, alături de papa Urban al II-lea, el l-a încurajat pe Bruno de Cologne, fondator al Ordinului cartuzian să accepte alegerea ca arhiepiscop de Reggio di Calabria.

În mai 1098, la solicitarea vărului său, principele Richard al II-lea de Capua, Borsa și unchiul său, contele Roger de Sicilia au început asediul asupra Capuei, de unde Richard fusese înlăturat de la putere și exilat. Îm schimbul acestui sprijin, Borsa a primit omagiu din partea lui Richard, deși se pare că nu a făcut uz de aceasta, dat fiind că succesorii acestuia nu au acordat atenție poziției de senior a lui Roger Borsa. Capua a capitulat după 40 de zile de asediu, în condițiile în care Papa Urban al II-lea venise să se întâlnească cu Roger de Sicilia, iar arhiepiscopul Anselm de Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii.

În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe contele Guillaume de Monte Sant'Angelo, care la acel moment era independent față de puterea normandă centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano, abolindu-i comitatul.

În 1092, Roger Borsa s-a căsătorit cu Adela de Flandra, fiică a contelui Robert I de Flandra și rămasă văduvă după moartea primului soț, regele Canut al IV-lea al Danemarcei. Borsa a fost succedat de fiul său, Guillaume al II-lea. Totuși, Guillaume s-a dovedit a fi un suveran slab ca guvernator, iar teritoriul Apuliei va fi până la urmă moștenit de către un văr, Roger al II-lea al Siciliei.

Una dintre sursele primare pentru domnia lui Roger Borsa este opera lui Guglielmo de Apulia, care și-a dedicat cronica atât lui Robert Guiscard, cât și lui Roger.

Bibliografie

• Norwich, John Julius, The Normans in the South 1016-1130, Londra, Longmans, 1967.
• John Julius Norwich|Norwich, John Julius, The Kingdom in the Sun 1130-1194, Londra, Longman, 1970.
• Matthew, Donald, The Norman Kingdom of Sicily, Cambridge University Press, 1992.