Robert Flinker

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Robert Flinker (n. 16 iulie 1906, Wiznitz, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar / în prezent Vijnița, regiunea Cernăuți, Ucraina - d. 15 iulie 1945 București) a fost un medic neurolog, poet și scriitor de limba germană originar din Bucovina.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Robert Flinker s-a născut într-o familie de evrei[1] la data de 16 iulie 1906, în orașul Vijnița, în prezent în regiunea Cernăuți, Ucraina. A urmat studiile liceale la Gimnaziu la Cernăuți și apoi facultatea de medicină din Viena, unde a studiat cu renumitul neuropsihiatru Julius Wagner-Jauregg, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1927).

A lucrat o perioadă ca medic neurolog în Germania (1930-1932). Apoi a venit la Cernăuți, unde a lucrat ca medic secundar până în 1936. Și-a continuat apoi studiile la Geneva și la Basel, lucrând ulterior la Clinica de Neurologie din Zürich si la Spitalul de boli nervoase din Cernăuți (1940-1941) pînă ce, în urma legilor rasiste, a fost nevoit să-și întrerupă munca și să se ascundă pentru a evita deportarea. După înlăturarea fascismului, în anul 1944 a devenit director la Spitalul Central din București. A publicat lucrări în domeniul medicinei (despre pelagră, neurologie, psihopatologie).

Robert Flinker s-a sinucis la data de 15 iulie 1945, în orașul București, în urma unei nefericite povești de dragoste [2].

Viața lui Robert Flinker a fost subiectul cărții El Danubio, de Claudio Magris. Cartea tratează perioada în care Robert Flinker, un neuropsihiatru evreu care trăia în Bucovina, a avut experiența regimului fascist în anii celui de-al al Doilea Război Mondial. Flinker, care scrisese povestiri și romane sub influența lui Franz Kafka, a petrecut acei ani fiind ascuns "ca un șoarece" în subsolul casei unor prieteni și, în 1945, după eliberare, s-a sinucis. Magris îl prezintă pe Flinker ca pe un om care a fost capabil să suporte nazismul ca pe un rău, dar nu a mai fost capabil să suporte și stalinismul ca pe o "eliberare" [3].

Scrierile sale nu au putut fi publicate în timpul vieții sale. Abia în anul 1970, fratele său, Ernst Maria Flinker, a reușit pentru prima dată să-i publice parțial opera (poezii, povestiri și romane) la București [4].

Scrieri [5][modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Das Gericht (Procesul)

Versuri[modificare | modificare sursă]

  • Gedichte (volum de poezie)

Povestiri[modificare | modificare sursă]

  • Erzählungen (Povestiri)
  • Biblische Geschichten (Povești biblice)

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Der Sturtz (Prăbușirea) (1970)
  • Prăbușirea (Editura Kriterion, București, 1977) (în românește de Adrian Hamzea; prefață de A.I. Brumaru)
  • Fegefeuer ("Purgatoriul")', Europaverlag, Viena, 1972, ISBN 3203504154; Editura Walter, Olten și Freiburg im Breisgau, 1983, ISBN 3530227013; Editura Rimbaud, Aachen, 2005, ISBN 3890866751; ISBN 9783890866758 (Un roman despre comerciantul Georg Husum, despre vină și despre un proces dubios)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Flinker Robert
  2. ^ Emil Satco - Enciclopedia Bucovinei (Ed. Princeps Edit, Iași, 2004), p. 379
  3. ^ Trazos y trozos
  4. ^ Robert Flinker - Fegefeuer
  5. ^ Suicidés illustres > Écrivains: Robert Flinker

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Emil Satco - Enciclopedia Bucovinei (Ed. Princeps Edit, Iași, 2004), p. 379