Renașterea carolingiană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Renaștere carolingiană)
Salt la: Navigare, căutare
Rabanus Maurus (în stânga), prezentat de Alcuin (centru), dedică opera sa arhiepiscopului Otgar de Maiența (dreapta).

Renașterea carolingiană este o perioadă de reînnoire a culturii și a studiilor în Occident în timpul împăraților carolingeni din secolele VIII-IX. Sub Carol cel Mare (768-814), Ludovic cel Pios (814-840) și Carol Pleșuvul (843-877) s-au înregistrat progrese semnificative în școlile creștine, în timp ce curtea imperială atrăgea oameni de litere influenți, printre care Alcuin, Éginhard, Rabanus Maurus, Dungal și Ioan Scotus Eriugena.

Renașterea carolingiană, prima perioadă de renaștere culturală majoră din Evul Mediu, a fost o perioadă de mare progres intelectual, în special datorită redescoperirii limbii latine, salvgardarea scrierilor multor autori clasici și promovarea artelor liberale.[1]

Note[modificare | modificare sursă]