Alcuin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hrabanus Maurus (stânga), ajutat de Alcuin (mijloc), îi predă lui Otgar de Mainz (dreapta) cartea sa – Ilustrație din Manuscriptum Fuldense cca. 830

Flaccus Albinus Alcuinus sau Ealhwine (cca. 73519 mai 804) a fost un învățat anglo-saxon, teolog, profesor la școala palatină din Aachen, colaborator al lui Carol cel Mare în domeniul culturii. A făcut reforme importante în liturghia romano-catolică și a lăsat peste 300 de scrisori în latină, o sursă importantă pentru istoria timpului său.

Deși identificat, prin tradiție, ca autorul cărților caroline și creatorul minusculelor carolingiene, astăzi este recunoscut că a avut un rol mai puțin important în crearea acestora. A fost și un important consilier politic și un confident al lui Carol cel Mare.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la York, într-o familie aristocrată din Northumbria în jurul anului 735. Devine călugăr și apoi este hirotonit diacon de Ethelbert. În timpul unei călătorii la Roma, între 767-780, participă la o dispută între un evreu și Petru de Pavia.

Carol cel Mare îl numește consilier personal pentru probleme religioase și educative. În această calitate, Alcuin înființează un spital de pelerini le Duodecim Pontes lângă Troyes.

Alcuin încetează din viață în 804 și este înmormântat în biserica St. Martin.

Contribuții în domeniul științei[modificare | modificare sursă]

La recomandarea lui Carol cel Mare, Alcuin a înființat o serie de școli elementare, iar la mănăstirea Tours, o școală palatină de un nivel mai înalt ("Academia Palatină"), pe care a condus-o. De asemenea, înființează o bibliotecă în palatul regal. Astfel a introdus tradițiile umanismului anglo-saxon în Europa de Vest.

Alcuin a contribuit la popularizarea aritmeticii prin compunerea de probleme sub formă de ghicitori și glume.

Cea mai importantă operă a sa din domeniul științific este Propositiones ad ecuendos juvenes, care s-a bucurat de mare faimă în Europa. Operele sale au fost editate de F. Migne, Paris în 1851.

Alcuin a pus bazele generale ale învățământului din Europa Apuseană și a fost cărturarul cel mai de seamă al renașterii învățământului, cunoscută sub numele de Renașterea carolingiană.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Versuri
  • Carmina, ed. Ernst Dümmler. Poetae Latini Aevi Carolini. vol 1. Berlin, 1881.
  • Versus de patribus, regibus et sanctis Eboracensis ecclesiae,
  • De clade Lindisfarnensis monasterii,
Epistolae (scrisori)

Alcuin a lăsat peste 300 de scrisori în latină, o sursă importantă pentru istoria timpului său.

  • Dümmler, Ernst (red.). 'Alkuini Epistolae' în MGH Epistolae IV (Berlin 1895)
  • Jaffe, Philipp, Ernst Dümmler, W. Wattenbach (red.). Monumenta Alcuiniana, Berlin, Weidmann, 1873,
Scrieri didactice
  • Ars grammatica
  • De orthographia,
  • De dialectica
  • Disputatio regalis et nobilissimi juvenis Pippini cum Albino scholastico
  • Disputatio de rhetorica et de virtutibus sapientissimi regis Carli et Albini magistri
  • De virtutibus et vitiis,
  • De animae ratione (ad Eulaliam virginem)
  • De Cursu et Saltu Lunae ac Bissexto, tratat de astronomie
Hagiografii
  • Vita II Vedastis episcopi Atrebatensis
  • Vita Richarii confessoris Centulensis'
  • Vita Willibrordi archiepiscopi Traiectensis.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • "Enciclopedia Universală Britannica"

Legături externe[modificare | modificare sursă]