Rabanus Maurus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rabanus Maurus
Gregory-IV Raban-Maur.jpg
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Mainz, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Mainz, Electoratul de Mainz[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Ocupație teolog[*]
scriitor
filozof
preot catolic[*]
entomolog[*] Modificați la Wikidata

Rabanus Maurus Magnentius (c. 780 - 4 februarie 856), cunoscut de asemenea sub numele de Hrabanus sau Rhabanus, a fost un călugăr benedictin și teolog, arhiepiscop de Mainz, Germania. El a fost autorul enciclopediei De Rerum naturis („În natura lucrurilor”). A scris, de asemenea, tratate în domeniul educației și gramaticii, precum și comentarii la texte din Biblie. El a fost unul dintre cei mai proeminenți profesori și scriitori ai epocii carolingiene, fiind denumit „Praeceptor Germaniae” sau „profesorul Germaniei”. În calendarul roman (Martyrologium Romanum), el este sărbătorit la 4 februarie drept sfânt.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Operele lui Rabanus, multe dintre ele rămânând nepublicate, cuprind comentarii la Epistolele Sfântului Pavel și tratate cu privire la diverse subiecte doctrinare, inclusiv o serie de predici. În "De institutione clericorum" a pus în evidență opiniile lui Augustin și ale sfântului Grigore cel Mare despre formațiunea necesară pentru o îndeplinire judicioasă a funcției clerice. Una dintre lucrările sale cele mai populare conține o colecție impresionantă de poeme centrate în jurul crucii, numit "De laudibus sanctae Crucis" (în ultimul poem însăsi Rabanus îngenunchind în fața acesteia).

Printre altele se poate menționa "De Universo Libri XXII, sive etymologiarum opus.", un fel de dicționar sau enciclopedie, bazată foarte mult de la "Etimologiile" lui Isidor din Sevilla, conceput ca un ajutor spre interpretarea tipologică, istorică și mistică a Scripturii, "De sacris ordinibus", "De Disciplina ecclesiastica" și "Martyrologium". Toate acestea sunt caracterizate printr-o înaltă erudiție (știa chiar și ceva greacă și ebraică ) și includ "Veni Creator Spiritus, un imn la Duhul Sfânt, cântat adesea la Rusalii. (Secole mai tarziu "Veni Creator Spiritus", va fi folosit de Gustav Mahler ca sursă de inspirație a primei sale corale și a celei de-a opta simfonii.)

În analele de filologie germană se acordă un interes deosebit lucrării "Glossaria Latino-Theodisca". Un comentariu, "Super Porphyrium", tipărit de Cousin în 1836, între "inédits Ouvrages d'Abelard" și atribuit atât de editor și de Haurau lui Hrabantis Maurus, este acum considerat drept opera unui discipol.

În 2006, la aniversarea 1150 ani de la moartea lui a fost sărbătorit în Germania, în special în Mainz și Fulda. Unul dintre punctele culminante ale festivităților a fost de afișare a "Codex Vaticanus latinus Reginensis 124", un împrumut al unei lucrări extrem de rară de la Vatican pentru Mainz a unui manuscris care conține spectaculosul "laudibus sanctae Crucis". La aniversare s-au publicat nu mai puțin de trei cărți de studii despre Maurus și operele sale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 octombrie 2015