Regimentul 14 Infanterie (1918-1920)

Regimentul 14 Infanterie 1918-1920
Activă	28 octombrie/11 noiembrie 1918 - 20 martie 1920
Țară	Romania
Ramură	Forțe terestre
Tip	Infanterie
Misiuni	• Operația ofensivă la vest de Tisa, (1919)
Comandanți
Comandanți notabili	locotenent-colonel Gheorghe Th.

Regimentul 14 Infanterie a fost o mare unitate de infanterie, de nivel tactic, din Armata României, care a participat la acțiunile militare postbelice, din perioada 1918-1920. Regimentul a făcut parte din compunerea de luptă a Brigăzii 14 Infanterie, comandată de colonelul Ioan Constantin, împreună cu Regimentul 16 Infanterie.

Compunerea de luptă

În perioada campaniei din 1919, regimentul a avut următoarea compunere de luptă:

• Regimentul 82 Infanterie

• Batalionul 1 - comandant: maior Anastasiu

• Compania 1 - comandant: locotenent Copăceanu N.
• Compania 2 - comandant: locotenent Popovici I.
• Compania 3 - comandant: locotenent Gheorghiu D.I.
• Compania Mitr. - comandant: căpitan Relic Abdul Kadâr.

• Batalionul 2 - comandant: maior Macri N

• Compania 5 - comandant: căpitanLuca C.
• Compania 6 - comandant: căpitan Năsturaș C.
• Compania 7 - comandant: locotent Frunzeti Gh.

• Batalionul 3 - comandant: maior Clement

Campania anului 1919

În cadrul acțiunilor militare postbelice, Regimentul 14 Infanterie a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Brigadei 14 Infanterie, participând la Operația ofensivă la vest de Tisa. Regimentul 14 Infanterie, încoporat în Divizia 7 Infanterie intră în luptă odată cu transportarea Diviziei 14 Infanterie în Transilvania, acțiune realizată pentru a sprijini ofensiva la vest de Tisa... La data de 14 ianuarie Regimentul 14 Infanterie elibereaza Baia Mare și pornește în marș spre Sighet. În timpul marșului se prezintă o delegație, vorbind în numele „Comandamentului gărzii ucrainene" din Sighet și îl avertizează pe comandantul detașamentului român că Sighetul este ocupat de ucraineni și deci, românii să se oprească pe loc rămânând ca o comisie mixtă să stabilească linia de demarcație pe temeiul dreptului naționalităților. Comandantul român nu a ținut seama de avertismente și a continuat înaintarea. La Vădu, 4 km distanță de Sighet, parlamentarii români, trimiși ca să someze pe așa-numiți gardiști ucraineni să evacueze regiunea , au fost înșă primiți cu focuri de armă. În acest moment trupele române i-au atacat pe urcainiei. Un detașament condus de căpitanul Luca, cade în noapte de 16-17 ianuarie în spatele linilor inamice, mult superioare și care ocupau Vădu. Alungați de pe poziți, trupele ucrainene încearcă să se retragă spre nord, spre Sighet, trupele române continuând urmărirea, în acest moment detașamentul căpitanului Luca reușește să taie retragere a trupelor ucrainene la Sighet , unde acestea suferind mari pierderi, sunt nevoite să se împrăștie. La 18 ianuarie Sighetul și zona înconjurătoare este complet curățată de trupele ucrainene și controlată de trupele române.

Comandanți

• Locotenet-colonel Gheorghe Th.

Bibliografie

• Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
• Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
• Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
• Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994

Lectură suplimentară

• Grumuș, Sorin, Istoricul Regimentului 14 Dorobanți „Roman” (1872-1944), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armate, București, 2015, ISBN: 9786065241374

Vezi și

• Ordinea de bătaie a Armatei României în Transilvania, iulie 1919