Războiul pentru succesiunea poloneză
Războiul pentru succesiunea poloneză | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Asediul de la Danzig | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
Regatul Franței Regatul Spaniei Regatul Sardiniei | Imperiul Habsburgic Imperiul Rus Regatul Prusiei | ||||||||
Conducători | |||||||||
Ducele de Berwick (ucis în luptă) Ducele de Parma Mareșalul Villars Carol Emanuel al III-lea | Eugen de Savoia Friedrich Heinrich von Seckendorff Burkhard Christoph von Münnich Piotr Petrovich Lacy | ||||||||
Pierderi | |||||||||
50400 francezi uciși 3000 de spanioli uciși și răniți 7200 de sarzi uciși și răniți | 3000 de ruși uciși și răniți 32000 de austrieci uciși și răniți 1800 de prusaci uciși și răniți | ||||||||
Modifică date / text |
Războiul pentru succesiunea poloneză (1733-1738) a fost un conflict între armatele aliate ale Rusiei și Austriei împotriva Franței pentru controlul Poloniei.
Desfășurarea războiului
[modificare | modificare sursă]După moartea regelui August al II-lea în 1733, Austria și Rusia l-au sprijinit pe fiul acestuia, Frederic August de Saxonia, ca viitor rege al Poloniei. Cu toate acestea, francezii îl susțineau pe socrul lui Ludovic al XV-lea, Stanisław Leszczyński, care a fost impus pe tron pe nedrept sub numele de Stanisław I, de o majoritate a nobililor polonezi. În 1733, trupele ruse au invadat Polonia și s-au asigurat că August al III-lea accede la tron. Stanisław a fugit la Danzig (Gdańsk), unde a fost urmărit de armata rusă. Luptele dintre Rusia și Franța s-au extins de-a lungul Rinului până în Italia. Spania și Sardinia s-au alăturat Franței, iar Austria s-a alăturat Rusiei. Negocierile de pace au început în 1735, dar tratatul final nu a fost semnat până în 1738. Stanisław I a renunțat la tronul Poloniei, dar a moștenit ducatul Lorena, care la moartea sa a revenit la Franța. Spania a obținut Napoli și Sicilia de la Austria. Franța a fost garantul pentru Pragmatica Sancțiune prin care Maria Terezia a Austriei, fiica lui Carol al VI-lea avea să moștenească tronul Austriei.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Horia C. Matei, Enciclopedie ilustrată de istorie universală, București, 2006