Războiul sârbo-bulgar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Războiul Sârbo-Bulgar)
Salt la: Navigare, căutare
Războiul sârbo-bulgar din 1885
Parte din
S-b war painting by Antoni Piotrowski.jpg
Trecerea graniței sârbești de către bulgari, de Antoni Piotrowski
Informații generale
Perioadă 14–28 noiembrie 1885 (stil nou)
Locație Serbia, Bulgaria
Rezultat Victorie bulgară decisivă;
Recunoașterea unificării Bulgariei
Beligeranți
Bulgaria Principatul Bulgariei  Regatul Serbiei
Efective
Necunoscută 60.000
Pierderi
771 morți și 4.232 de răniți 746 morți și 4,570 de răniți

Războiul sârbo-bulgar (în bulgară Сръбско-българска война, transliterat Srăbsko-bălgarska voina; în sârbă Српско-бугарски рат, Srpsko-bugarski rat) a fost un conflict armat între Serbia și Bulgaria (stat aflat nominal încă sub suzeranitate otomană) ce a izbucnit la 14 noiembrie S.V. 2 noiembrie 1885 și a durat până la 28 noiembrie S.V. 16 noiembrie 1885. Pacea finală s-a semnat la 3 martie S.V. 19 februarie 1886 la București. Ca urmare a războiului, puterile europene au recunoscut unificarea Bulgariei ce avusese loc la 18 septembrie S.V. 6 septembrie 1885.[1][2]

Context[modificare | modificare sursă]

Unificarea Bulgariei și Războiul sârbo-bulgar

La 18 septembrie S.V. 6 septembrie 1885, Bulgaria și provincia Rumelia Orientală, ambele componente semiautonome ale Imperiului Otoman și-au proclamat unificarea în orașul Plovdiv. Rumelia Orientală, regiune cu populație majoritar bulgară, era o construcție artificială realizată la Congresul de la Berlin cu șapte ani în urmă. Unificarea a avut loc împotriva voinței Marilor Puteri, inclusiv celei a Rusiei. Imperiul Austro-Ungar își extindea influența în Balcani și s-a opus. Vecinul Bulgariei de la vest, Serbia, se temea că acest stat mare ar putea să-i reducă forța poziției sale în regiune. Regele sârb Milan I era și iritat de faptul că lideri ai opoziției sârbe, cum ar fi Nikola Pašić, care scăpaseră de persecuții în urma Răscoalei din Timok⁠(en), se adăpostiseră în Bulgaria.

După declarația unificării, în Grecia au izbucnit proteste de masă, grecii temându-se de apariția unui stat bulgar mare în Balcani și cerând guvernului lor să declare război Bulgariei. Serbia a oferit Greciei o acțiune militară comună împotriva Bulgariei, dar guvernul grec a refuzat.

Desfășurarea războiului[modificare | modificare sursă]

Manifestul principelui Alexandru al Bulgariei prin care declara Războiul Sârbo-Bulgar la 2 noiembrie 1885 (SV)

Cum Austro-Ungaria îi promisese achiziții teritoriale pe seama Bulgariei (în schimbul unor concesiuni în Balcanii de Vest), Milan I a declarat război Bulgariei la 14 noiembrie S.V. 2 noiembrie 1885.[3][4] Strategia militară s-a bazat mult pe elementul surpriză, întrucât Bulgaria se aștepta mai mult la un atac din partea puterii suzerane, Imperiul Otoman, și își masase forțele spre frontiera sud-estică.

Pretextul a fost o dispută minoră de frontieră, denumită „chestiunea Bregovo”. Râul Timok, care forma parte din frontiera între cele două țări, își modificase puțin cursul de-a lungul anilor. Ca urmare, un pichet sârbesc de frontieră de lângă satul Bregovo ajunsese pe malul bulgăresc al râului. După refuzul unor cereri ale Bulgariei de a evacua pichetul, Bulgaria a expulzat grănicerii sârbi cu forța.

Otomanii nu au intervenit în conflict și înaintarea armatei sârbești a fost oprită după bătălia de la Slivnița⁠(en). Grosul armatei Bulgare călătorise de la frontiera otomană din sud-est până la cea sârbească din nord-vest pentru a apăra capitala Sofia. După bătăliile defensive de la Slivnița și Vidin (a cărui apărare fusese organizată de Atanas Uzunov), Bulgaria a trecut în ofensivă, ocupând orașul Pirot. În acest moment, Austro-Ungaria a intervenit, amenințând cu intrarea în război de partea Serbiei în caz că trupele bulgare nu se retrag. Nu au avut loc modificări teritoriale, dar conferința de pace a dus la recunoașterea internațională a unificării Bulgariei. Relațiile de încredere și prietenie dintre sârbi și bulgari, construite de-a lungul timpului în lupta lor comună împotriva dominației otomane, au fost însă iremediabil deteriorate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^  Chisholm, Hugh, ed. (1911) „[Bulgaria/History Bulgaria/History]” Encyclopædia Britannica (ed. 11)Cambridge University Press Bulgaria/History 
  2. ^ Anderson, Frank Marby; Amos Shartle Hershey (1918). „The Serbo-Bulgarian War of 1885-86”. Handbook for the Diplomatic History of Europe, Asia, and Africa 1870-1914. Washington, DC: National Board for Historical Service, Government Printing Office. pp. 124–126. http://archive.org/stream/handbookfordiplo00ande#page/124/mode/2up. Accesat la 2 februarie 2013 
  3. ^ Hertslet, Edward (1891), „Declaration of War by Servia against Bulgaria, 14 November 1885, Nisch (Translation)”, The Map of Europe by Treaty; which have taken place since the general peace of 1814. With numerous maps and notes, IV (1875-1891) (ed. First), London: Her Majesty's Stationery Office, pp. 3141–3142, http://archive.org/stream/mapofeuropebytre04hert#page/n849/mode/2up, accesat la 31 ianuarie 2013 
  4. ^ Hertslet, Edward (1891), „Declaration of War by Bulgaria against Servia, 14 November 1885 (Translation)”, The Map of Europe by Treaty; which have taken place since the general peace of 1814. With numerous maps and notes, IV (1875-1891) (ed. First), London: Her Majesty's Stationery Office, pp. 3143, http://archive.org/stream/mapofeuropebytre04hert#page/3142/mode/2up, accesat la 31 ianuarie 2013