Sari la conținut

Răscoala lui Wat Tyler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Răscoala lui Wat Tyler

John Ball îi încurajează pe răsculați la luptă
Informații generale
Perioadă30 mai - noiembrie 1381
Locsud-estul Angliei
RezultatVictorie regală
Beligeranți
Forțele rebele Forțele regale
Comandanți și conducători
Wat Tyler†
Jack Straw Executed
Thomas Baker Executed
John Wrawe Executed
John Ball Executed
William Grindecobbe Executed
Johanna Ferrour
Richard al II-lea
William Walworth
Simon Sudbury Executed
Henry Despenser
Robert Hales Executed
Richard Lyons Executed
John Cavendish
Efective
necunoscutenecunoscute
Pierderi
1.500 +necunoscute

Răscoala țărănească a lui Wat Tyler,[1] numită și Răscoala țăranilor[2] (în engleză Wat Tyler's Rebellion, the Peasants' Revolt), a fost o amplă răscoală desfășurată în mari părți ale Regatului Angliei în 1381 pe timpul domniei lui Richard al II-lea.

Cauzele sale au fost multiple, între care tensiunile sociale, economice și politice generate de Moartea Neagră din anii 1340, nemulțumirile muncitorilor și meșteșugarilor față de limitele salariale impuse prin Statutul muncitorilor din 1351, impozitul pe cap de locuitor, majorat în 1377, 1379 și 1381, taxele ridicate legate de conflictul cu Franța din timpul Războiului de 100 de Ani și instabilitatea conducerii locale din Londra. Răscoala a influențat cursul Războiului de 100 de Ani, descurajând parlamentele ulterioare să mai aprobe taxe suplimentare pentru finanțarea campaniilor militare din Franța.

Concentrată în sud-estul Angliei, răscoala a fost condusă de Wat Tyler, care a intrat în Londra în fruntea rebelilor din Kent. Aceștia au ocupat Turnul Londrei și i-au ucis pe mai mulți oficiali asociați cu perceperea impozitelor. Richard al II-lea a fost nevoit să negocieze cu răsculații, promițând reforme, între care abolirea șerbiei și a impozitului pe cap de locuitor.

La 15 iunie 1381, în timpul unei noi întâlniri cu regele la Smithfield, Tyler a fost ucis de William Walworth, primarul Londrei, iar Richard a reușit să-i convingă pe rebeli să se retragă, promițând că le va îndeplini revendicările. Represiunea care a urmat a dus la arestarea și executarea mai multor participanți. Interpretările asupra răscoalei s-au schimbat în timp: considerată cândva un moment decisiv al istoriei Angliei, ea este privită mai prudent de istoricii moderni în ceea ce privește efectele sale sociale și economice pe termen lung. Evenimentul a fost frecvent invocat în literatura socialistă, inclusiv de William Morris, și a rămas un simbol important pentru stânga politică britanică.

Richard al II-lea se întâlnește cu răsculații la 14 iunie 1381.

Termenul „Răscoala țăranilor” nu apare în cronicile contemporane, care nu au dat evenimentelor o denumire specifică, iar cuvântul „țăran” (peasant) nu a intrat în limba engleză decât în secolul al XV-lea.[3] În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, evenimentul era cunoscut în general sub numele de „Insurecția lui Wat Tyler”.[4] Paul Strohm a identificat prima utilizare a termenului în lucrarea lui John Richard Green, Short History of the English People, publicată în 1874, deși a remarcat că nu a putut stabili care istoric din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea a folosit primul expresia „Răscoala țăranilor”, pe care o considera dublu compromisă.[3]

Denumirea a fost criticată de istorici moderni precum Strohm și Miri Rubin, atât pe motiv că mulți dintre participanții la mișcare nu erau țărani, cât și pentru că evenimentele seamănă mai degrabă cu un protest prelungit decât cu o revoltă sau o rebeliune propriu-zisă.[5] Denumiri alternative sunt „Revolta din 1381”[3] și „Revolta engleză din 1381”.[6]

  1. ↑ Răscoala țărănească a lui Watt Tyler Arhivat în , la Wayback Machine. studentie.ro
  2. ↑ Răscoala țăranilor crispedia.ro
  3. 1 2 3 Strohm 2008, p. 201.
  4. ↑ Prescott 2017, p. 79.
  5. ↑ Rubin 2006, p. 121; Strohm 2008, p. 202; Cohn 2013, p. 3.
  6. ↑ Prescott 2017, p. 78

Legături externe

[modificare | modificare sursă]