Sari la conținut

Servitute

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pomul servituților lui Pierre Eskrich (c.1548-1550)

O servitute este un drept real ce constă într-o sarcină asupra unui imobil, numit fond funciar aservit, în favoarea unui alt imobil, numit fond dominant. O servitute poate lua naștere prin constituire, prin uzucapiune sau poate fi impusă prin lege. Sarcina pe care o servitute o impune fondului aservit constă în obligația de a tolera sau de a nu face ceva pe, deasupra sau dedesubtul unuia dintre cele două imobile.[1][2]

În actul de constituire a unei servitute se poate prevedea proprietarul fondului dominant să plătească periodic o sumă de bani, numită retribuție, proprietarului fondului aservit. Uzucapiunea implică faptul că o acțiune a fost tolerată o perioadă lungă de timp și, prin urmare, această tolerare se transformă într-o obligație. În cazul unei vânzări, servitutea se păstrează, iar noului proprietar îi este comunicat acest lucru.[3][4][5][6]

Dreptul de servitute

[modificare | modificare sursă]

Servituțile pot fi clasificate în funcție de natura dreptului conferit. Printre cele mai comune se numără:[7]

  • Dreptul de lumină, permite unui proprietar să beneficieze de o cantitate minimă de lumină printr-o deschidere (ex. fereastră) dintr-o clădire.
  • Dreptul de trecere aeriană, permite survolarea unei proprietăți peste o anumită înălțime, de exemplu pentru activități agricole aviatice.
  • Servitutea de cale ferată, dreptul de a construi sau opera o cale ferată pe o proprietate.
  • Servitute pentru utilități, include conducte de apă, canalizare, linii electrice, cabluri de telecomunicații etc.
  • Drept de vedere, interzice blocarea unei priveliști sau permite tăierea vegetației obstructive. În trecut, terenurile din jurul unui fort erau împovărate cu servituți militare non-aedificandi, pentru a păstra un câmp vizual liber în caz de război.
  • Drept de acces pietonal sau rutier, acordă acces unei proprietăți izolate prin traversarea unui teren vecin. La locuințe, se întâmplă adesea ca grădina din spate să fie accesibilă printr-o alee, chiar dacă ușa din față dă spre drumul public. În asemenea cazuri, există o servitute, iar fondul dominant contribuie la întreținerea aleii.
  • Servitute de recreere, permite utilizarea unui teren pentru activități precum drumeții, echitație, pescuit etc., în baza unor convenții.
  • Servitute de conservare, restricționează dezvoltarea pentru a proteja mediul natural.
  • Servitute de sprijin lateral/subjacent, interzice săparea sau excavarea care ar afecta stabilitatea terenului vecin.
  • Servitute de comunicații, pentru rețele de telefonie, internet sau turnuri de comunicații.
  • Drept de acces la plajă, permite accesul la o plajă publică traversând terenuri private (în unele jurisdicții).
  • Dreptul de pășunat sau de circulație pentru animale.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Gray, Kevin J.; Susan Francis Gray (). Elements of Land Law (ed. 5th). Oxford: Oxford University Press. p. 13. ISBN 9780199219728. OCLC 231883446. 
  2. ^ „Ce înseamnă drept de servitute și cum se constituie?”. Cabinet Avocat. . 
  3. ^ "Integration of the Law of Easements, Real Covenants and Equitable Servitudes". Washington Law Review.
  4. ^ Hernandez, MV (2005). "Restating Implied, Prescriptive, and Statutory Easements". Real Property, Probate and Trust Journal.
  5. ^ Urs, Iosif R.; Ispas, Petruţa-Elena (). Drept civil. Drepturile reale. Bucureşti: Editura Universităţii Titu Maiorescu. pp. 128–131. 
  6. ^ Matei, Victor Gabriel (). „Dreptul de servitute. Naștere, exercitare și stingere”. 
  7. ^ „Servitude | Definition, Types & Examples | Britannica” (în engleză). www.britannica.com. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Servitute&oldid=17255628