Punct critic (termodinamică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nu confundați cu Punct triplu.
Diagrama presiune-temperatură a dioxidului de carbon (CO2)
Diagramă presiune-volum: izoterma critică (roșu), punctul de inflexiune (K)

În termodinamică, se numește punct critic starea unui corp pur, caracterizată prin aceea că densitatea fazei lichide este egală cu densitatea fazei gazoase. Pe diagrama de stare presiune-temperatură, curba de echilibru lichid-gaz care începe în punctul triplu se termină în punctul critic, definit prin temperatura critică Tc și presiunea critică pc.

La punctul critic, căldura latentă de vaporizare este zero, iar toate proprietățile celor două faze (capacitate termică masică, indice de refracție etc.) devin identice. Pe diagrama de fază presiune-volum, izoterma critică T = Tc prezintă un punct de inflexiune, determinat de condițiile[1][2][3]

La temperaturi și presiuni care depășesc punctul critic, nu se mai pot distinge o fază lichidă și o fază gazoasă. Dacă temperatura și presiunea variază astfel încât punctul reprezentativ pe diagrama presiune-temperatură să se deplaseze fără a traversa curba de echilibru, în loc de o tranziție de fază se observă o evoluție continuă[4] de la proprietățile unui lichid (la presiune înaltă și temperatură relativ joasă) la proprietățile unui gaz (la presiune relativ joasă și temperatură înaltă). Materia în această stare este numită fluid supercritic. O tranziție de fază lichid → gaz (vaporizare) sau gaz → lichid (condensare) are loc doar atunci când se traversează curba de echilibru.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ P. Atkins și J. de Paula, Physical Chemistry, 8th ed., W.H. Freeman, 2006, p. 21.
  2. ^ K.J. Laidler și J.H. Meiser, Physical Chemistry, Benjamin/Cummings, 1982, p. 27.
  3. ^ P.A. Rock, Chemical Thermodynamics, MacMillan, 1969, p. 123.
  4. ^ Această evoluție continuă se numește tranziție de fază de speța a doua sau de ordinul doi.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Enrico Fermi: Thermodynamics, Dover, 1956, pp. 63–69. ISBN-13: 978-0-486-60361-2, ISBN-10: 0-486-60361-X.
  • Gregory H. Wannier: Statistical physics, Dover, 1966, pp. 251–255. ISBN 0-48665401-X.

Legături externe[modificare | modificare sursă]