Prohibiție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un raid al poliției soldat cu confiscarea alcoolului în Elk Lake, Canada, în anul 1925.

Prohibiția este o măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice fabricarea, depozitarea în butoaie sau sticle, transportul, vânzarea, deținerea și consumul de alcool, inclusiv de băuturi alcoolice, sau o perioadă de timp în care este aplicată o astfel de măsură.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Evoluția bețivului: O litografie de Nathaniel Currier în sprijinul cumpătării, ianuarie 1846.

Cele mai vechi mențiuni documentare ale prohibiției alcoolului datează din perioada dinastiei Xia (cca. 2070 î. Hr.–cca. 1600 î.Hr.) în China. Yu cel Mare, primul monarh al dinastiei Xia, a interzis alcoolul în tot regatul.[1] El a fost legalizat din nou după moartea lui, în timpul domniei fiului său, Qi. O altă mențiune este în Codul lui Hammurabi (cca.1772 Î. hr.) care interzicea în mod special vânzarea de bere pentru bani. Ea putea fi doar dată la schimb pentru orz: „Dacă o vânzătoare de bere nu primește orz ca preț pentru bere, ci primește bani, sau dacă prețul berii este mai mic decât prețul orzului, ea trebuie condamnată și aruncată în apă.”[2]

În lumea occidentală, marea problemă morală a secolului al XIX-lea a fost sclavia, dar odată ce bătălia a fost câștigată, moraliștii sociali au trecut la următoarele lor obiective, iar unul dintre ele a fost prohibiția. În secolul al XX-lea, un impuls major al politicii prohibiției în țările nordice și America de Nord s-a datorat convingerilor morale ale protestanților.[3] Prohibiția a coincis în Occident cu acordarea dreptului de vot pentru femei și cu angajarea femeilor ca parte a procesului politic care a sprijinit puternic măsurile de reducere a consumului de alcool.[4][5]

În prima jumătate a secolului al XX-lea au existat perioade de prohibiție a băuturilor alcoolice în mai multe țări:

  • 1907-1948 în Insula Prince Edward[6] și pentru perioade mai scurte în alte provincii ale Canadei
  • 1907-1992 în Insulele Feroe; importurile private limitate din Danemarca au fost permise începând din 1928
  • 1914-1925[7] în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică
  • 1915-1933 în Islanda (berea a fost încă interzisă până în 1989)[8]
  • 1916-1927 în Norvegia (vinul și berea au fost, de asemenea, interzise din 1917 până în 1923)
  • 1919 în Republica Sovietică Ungară, 21 martie-1 august; numită szesztilalom
  • 1919-1932 în Finlanda (numită kieltolaki, „legea interdicției”)
  • 1920-1933 în Statele Unite ale Americii

După mai mulți ani, prohibiția a eșuat în America de Nord și în alte părți. Contrabanda cu alcool a devenit larg răspândită și grupurile de crimă organizată au preluat controlul distribuției de alcool. Fabricile de bere și distileriile din Canada, Mexic și Caraibe s-au dezvoltat deoarece produsele lor au fost consumate de turiștii americani sau exportate ilegal în Statele Unite. Chicago a devenit cunoscut ca un paradis al contrabandei în perioada cunoscută ca Roaring Twenties. Prohibiția a ajuns la capăt la sfârșitul anilor 1920 sau începutul anilor 1930, în cele mai multe state din America de Nord și Europa, deși ea a mai continuat timp de mai mulți ani în unele zone.

În unele țări în care religia dominantă interzice consumul de alcool, producția, vânzarea și consumul de băuturi alcoolice este interzisă sau restricționată și în prezent. De exemplu, alcoolul este interzis în Arabia Saudită și Libia, în timp ce în Pakistan și Iran este ilegal, cu unele excepții.[9]

Alegeri[modificare | modificare sursă]

În multe țări din America Latină, Filipine, Turcia și mai multe state ale SUA, vânzarea, dar nu și consumul de alcool este interzisă, înainte și în timpul alegerilor.[10][11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Chinese Administration of Alcoholic Beverages
  2. ^ Benton and DiYanni. Arts and Culture, An Introduction to the Humanities. Volume One. Fourth Edition. Pearson. p. 16.
  3. ^ Richard J. Jensen, The winning of the Midwest: social and political conflict, 1888–1896 (1971) pp. 89–121 online
  4. ^ Aileen Kraditor, The Ideas of the Woman Suffrage Movement, 1890–1920 (1965) pp. 12–37.
  5. ^ Anne Myra Goodman Benjamin, A history of the anti-suffrage movement in the United States from 1895 to 1920: women against equality (1991)
  6. ^ Heath, Dwight B. (1995). International handbook on alcohol and culture. Westport, CT. Greenwood Publishing Group, p. 21 There seems to be agreement in the literature for 1948 but various dates are given for the initiation of PEI's prohibition legislation. 1907 is the latest. 1900, 1901 and 1902 are given by others.
  7. ^ "Sobering effect: What happened when Russia banned booze"
  8. ^ Associated Press, Beer (Soon) for Icelanders, New York Times, May 11, 1988
  9. ^ Tipsy Taboo”. The Economist. 18 august 2012. http://www.economist.com/node/21560543. Accesat la 11 iulie 2014. 
  10. ^ Massachusetts General Laws 138 33.
  11. ^ Prohibition – View Videos

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Susanna Barrows, Robin Room, and Jeffrey Verhey (eds.), The Social History of Alcohol: Drinking and Culture in Modern Society (Berkeley, Calif: Alcohol Research Group, 1987).
  • Susanna Barrows and Robin Room (eds.), Drinking: Behavior and Belief in Modern History University of California Press, (1991).
  • Jack S. Blocker, David M. Fahey, and Ian R. Tyrrell eds. Alcohol and Temperance in Modern History: An International Encyclopedia 2 Vol. (2003).
  • Blocker Jr, JS (1 februarie 2006). „Did prohibition really work? Alcohol prohibition as a public health innovation”. Am J Public Health 96 (2): 233–43. doi:10.2105/ajph.2005.065409. PMID 16380559. 
  • Ernest Cherrington, ed., Standard Encyclopaedia of the Alcohol Problem 6 volumes (1925–1930), comprehensive international coverage to late 1920s.
  • Farness, Kate, "One Half So Precious", Dodd, Mead, and Company, (1995).
  • Jessie Forsyth Collected Writings of Jessie Forsyth 1847–1937: The Good Templars and Temperance Reform on Three Continents ed by David M. Fahey (1988).
  • Gefou-Madianou. Alcohol, Gender and Culture (European Association of Social Anthropologists) (1992).
  • Healy, Gene (2008). „Drug Prohibition”. în Hamowy, Ronald. The Encyclopedia of Libertarianism. Thousand Oaks, CA: SAGE; Cato Institute. pp. 128–29. doi:10.4135/9781412965811.n81. ISBN 978-1-4129-6580-4. OCLC 750831024. https://books.google.com/books?id=yxNgXs3TkJYC. 
  • Dwight B. Heath, ed; International Handbook on Alcohol and Culture Greenwood Press, (1995).
  • Max Henius Modern liquor legislation and systems in Finland, Norway, Denmark and Sweden (1931).
  • Max Henius The error in the National prohibition act (1931).
  • Patricia Herlihy; The Alcoholic Empire: Vodka & Politics in Late Imperial Russia Oxford University Press, (2002).
  • Kobler, John. Capone: The Life and World of Al Capone. Cambridge: Da Capo Press, 1971.
  • Moore, Lucy. Anything Goes: A Biography of the Roaring Twenties. New York: Overlook Press, 1970.
  • Daniel Okrent. Last Call; The Rise and Fall of Prohibition. New York: Scribner, 2010.
  • Sulkunen, Irma. History of the Finnish Temperance Movement: Temperance As a Civic Religion (1991).
  • Tyrrell, Ian; Woman's World/Woman's Empire: The Woman's Christian Temperance Union in International Perspective, 1880–1930 U of North Carolina Press, (1991).
  • Mark Thornton, "Alcohol Prohibition was a Failure," Policy Analysis, Washington DC: Cato Institute, 1991.
  • Mark Thornton, The Economics of Prohibition, Salt Lake City, UT: University of Utah Press, 1991.
  • White, Helene R. (ed.), Society, Culture and Drinking Patterns Reexamined, New Brunswick, N.J.: Rutgers Center of Alcohol Studies, 1991.
  • White, Stephen.Russia Goes Dry: Alcohol, State and Society (1995).
  • Robert S. Walker and Samuel C. Patterson, OKlahoma Goes Wet: The Repeal of Prohibition (McGraw-Hill Book Co. Eagleton Institute Rutgers University 1960).
  • Samuel C. Patterson and Robert S. Walker, "The Political Attitudes of Oklahoma Newspapers Editors: The Prohibition Issue," The Southwestern Social Science Quarterly (1961).