Portal:Lagomorfe/Articol selectat/13

Iepurele alb (Lepus timidus), numit și iepure de munte, iepure albastru, iepure al Alpilor, iepure polar, iepure al zăpezilor, iepure siberian sau iepure de zăpadă, este o specie de iepure palearctic ce se găsește în Europa și Asia, adaptată la condițiile din zonele montane și cele cu climă rece.

Iepurele alb a apărut în timpul Pleistocenului târziu; există dovezi că arealul său s-a extins în timpul glaciațiilor în sudul Europei, cu populații de Lepus granatensis, iepure de câmp (Lepus europaeus) și Lepus castroviejoi în nordul Iberiei purtând haplotip^{⁠(en)[traduceți]} mitocondrial de la iepurele alb. În timpul Pleistocenului târziu până în Holocenul timpuriu^{⁠(en)[traduceți]}, populații de iepuri albi din Rusia au crescut cu cel puțin 10 % mai mari față de oricare populație vie de astăzi. Această populație a fost clasificată ca una a unei specii distincte, Lepus tanaiticus, dar acum este în general considerată a fi un morfotip preistoric al iepurilor albi vii.

Două specii nord-americane, iepurele arctic (Lepus othus; întâlnit în Peninsula Alaska) și iepurele polar (Lepus arcticus; întâlnit în Groenlanda și Canada), au fost odinioară clasificate drept subspecii ale iepurelui alb, dar acum sunt considerate drept specii distincte. Specia Lepus timidus a fost descrisă de Carl Linnaeus în anul 1758. Continuare...