Pion (șah)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Piese de
șah
Chess king icon.png Rege
Chess queen icon.png Regină
Chess rook icon.png Turn
Chess bishop icon.png Nebun
Chess knight icon.png Cal
Chess pawn icon.png Pion
Pion alb
Pion negru

Pionul este piesa prezentă în număr cel mai mare într-un joc de șah, există câte 8 pioni pentru fiecare jucător. Scopul pionilor este asemănător cu cel al corpului celui mai numeros uman dintr-o armată din realitate, având funcția soldaților lipsiți de orice grade militare. Pionii sunt considerate piesele cu valoarea cea mai scăzută din jocul de șah, fiind frecvent "sacrificați" cu scopul de a obține o poziție superioară sau mascând un atac ulterior asupra adversarului. Nu întâmplător, se folosește frecvent în vorbirea obișnuită expresia "a sacrifica un pion" cu înțelesul unei investiții mici pentru un rezultat ulterior major.

Mutarea pionilor în jocul de șah[modificare | modificare sursă]

Chess zhor 26.png
Chess zver 26.png a8 b8 c8 d8 e8 xx f8 g8 h8 Chess zver 26.png
a7 xx b7 c7 xx d7 e7 pl f7 pd g7 h7 pd
a6 b6 pl c6 d6 e6 f6 g6 h6 xx
a5 b5 c5 d5 e5 f5 xx g5 h5
a4 b4 c4 xx d4 e4 f4 g4 h4
a3 xx b3 c3 d3 e3 f3 g3 pd h3
a2 pl b2 c2 pl d2 pd e2 f2 xx g2 h2 xx
a1 b1 c1 d1 xx e1 f1 g1 h1
Chess zhor 26.png
Diagrama 1

În diagrama 1 sunt prezentate mutările posibile ale pionilor.[1]

Pionii pot muta doar câte un câmp, numai înainte, pe verticală, dacă acel câmp este liber. Este cazul pionilor albi de la a2 și e7 care pot muta la a3, primul, respectiv la e8, al doilea. Este, de asemenea, cazul pionilor negri de la d2 și h7, care pot muta la d1 și h6.

Există doar o singură excepție de la regula mutării pionului doar un câmp, numai înainte. Dacă pionul nu a fost mutat deloc, adică se află de la începutul jocului pe câmpul inițial (vedeți diagrama 2), atunci poate fi mutat, doar o singură dată, două câmpuri, până la jumătatea "câmpului de bătălie", care este tabla de șah. Este cazul pionilor albi a2 și c2 care pot fi mutați nu numai la a3 și c3, dar și la a4 și c4. Este, de asemenea, cazul pionilor negri de la f7 și h7, care pot fi mutați fie la f6 și h6 sau la f5 și h5.

Chess zhor 26.png
Chess zver 26.png a8 b8 c8 d8 e8 f8 g8 h8 Chess zver 26.png
a7 b7 c7 d7 e7 f7 g7 h7
a6 b6 rd c6 d6 nd e6 f6 g6 h6
a5 b5 c5 pl d5 e5 f5 g5 h5
a4 b4 c4 d4 e4 f4 g4 h4
a3 b3 c3 d3 e3 f3 g3 pd h3
a2 b2 c2 d2 e2 f2 rl g2 h2 nl
a1 b1 c1 d1 e1 f1 g1 h1
Chess zhor 26.png
Pionul alb c5 poate captura fie turnul fie calul negru. Analog, pionul negru de la g3 poate captura turnul sau calul alb.
Chess zhor 26.png
Chess zver 26.png a8 b8 c8 d8 e8 f8 g8 h8 Chess zver 26.png
a7 b7 c7 d7 e7 f7 g7 h7
a6 b6 c6 xx d6 e6 f6 g6 h6
a5 b5 c5 pd d5 pl e5 f5 g5 h5
a4 b4 c4 d4 e4 f4 pd g4 pl h4
a3 b3 c3 d3 e3 f3 g3 xx h3
a2 b2 c2 d2 e2 f2 g2 h2
a1 b1 c1 d1 e1 f1 g1 h1
Chess zhor 26.png
Capturarea „en passant” este posibilă pentru pionul alb d5 și pentru cel negru f4 imediat după efectuarea mutării de două câmpuri a pionului advers. Dacă captura nu este efectuată cu prima ocazie, dreptul de a captura în maniera „en passant” se pierde.

Atacul și capturarea[modificare | modificare sursă]

Spre deosebire de celelalte piese ale jocului de șah, care atacă exact pe direcția lor de mutare, la pioni modurile de deplasare și atac (capturare)diferă, deplasarea se face vertical, iar capturarea pe diagonală.

În diagrama 1, este cazul pionului alb de la c5 și a celui negru de la g3. Pionul alb de la b6 poate înainta doar un câmp, la b7, dar ar putea captura orice piesă adversă aflată fie la a7 sau la c7. Similar, pionul negru de la g3 poate înainta doar un câmp, la g2, dar ar putea captura orice piesă adversă aflată fie la a7 sau la c7.

O formă specială de atac și capturare, numită en passant, se poate aplica numai capturării unui pion de către alt pion în condiții speciale (vedeți diagrama corespunzătoare). Pionul expus atacului și capturării „en passant” trebuie să fi fost mutat două câmpuri trecând pe lângă cel advers, deci fiind în câmpul său de atac. Dreptul de capturare „en passant” se pierde dacă capturarea nu se efectuează la mișcarea următoare.

Blocarea pionilor[modificare | modificare sursă]

Datorită mobilității reduse a pionilor, aceștia nu trebuie întotdeauna capturați. Uneori, din rațiuni de strategie, este preferabilă blocarea acestora. Blocarea pionilor se realizează prin plasarea unei piese adverse pe unicul câmp pe care pionul ar putea muta la un moment dat.

Blocarea poate fi eficientă în multe cazuri, dar poate fi și o sabie cu două tăișuri, întrucât prin blocarea pionilor nu se realizează și anularea funcției de atac a acestora. Chiar blocați, pionii pot, evident, ataca și captura pe diagonală.

Ca o curiozitate, un pion poate avea un număr de maxim 4 (patru) mutări, de exemplu în următoarea situație, cu albul la mutare: Alb: pion e2; Negru: pion d3, pion f3. În aceasta situație, albul poate: 1. captura pionul negru din d3; 2. captura pionul negru din f3; 3. muta la e3; 4. muta la e4.

Transformarea pionilor în piese majore[modificare | modificare sursă]

Deși considerat modest și lesne de sacrificat, totuși pionului i se rezervă un loc special în jocul de șah, putând deveni orice piesă majoră dorește jucătorul (regină, turn, cal sau nebun), cu excepția regelui.

La capătul cursei sale solitare pe verticală, dacă scapă de toate pericolele de capturare sau blocare, orice pion se poate transforma într-o altă piesă majoră, care devine activă în clipa transformării.

Spre exemplu, în diagrama 1, dacă pionul negru de la d2 sau cel alb de la e7 fac mișcările finale la d1, respectiv la e8, se transformă fiecare într-o altă piesă majoră de aceeași culoare. Totuși, la schimbarea pionului sunt preferate reginele, din motivul că sunt piesele cele mai puternice.

Teoretic, orice jucător de șah are la începutul jocului alături de o regină, alte 8 potențiale regine, dacă toți cei opt pioni ar fi transformați, la limită, în regine. Acest amănunt, adesea uitat, al puterii „modestului” pion dă un cu totul alt înțeles faimosului citat al lui Napoleon Bonaparte referitor la „bastonul de mareșal” purtat de fiecare soldat în ranița sa.

Poziția inițială a pionilor[modificare | modificare sursă]

Chess zhor 26.png
Chess zver 26.png a8 b8 c8 d8 e8 f8 g8 h8 Chess zver 26.png
a7 pd b7 pd c7 pd d7 pd e7 pd f7 pd g7 pd h7 pd
a6 xx b6 xx c6 xx d6 xx e6 xx f6 xx g6 xx h6 xx
a5 b5 c5 d5 e5 f5 g5 h5
a4 b4 c4 d4 e4 f4 g4 h4
a3 xx b3 xx c3 xx d3 xx e3 xx f3 xx g3 xx h3 xx
a2 pl b2 pl c2 pl d2 pl e2 pl f2 pl g2 pl h2 pl
a1 b1 c1 d1 e1 f1 g1 h1
Chess zhor 26.png
Diagrama 2

În diagrama 2 se observă dispoziția inițială a pionilor într-o partidă de șah. Pionii albi ocupă linia a 2-a a tablei, iar cei negri linia a 7-a. În spatele pionilor, protejați de aceștia se găsesc așa zisele piese majore: regele, regina, câte doi nebuni, doi cai și două turnuri.

Este demnă de remarcat protejarea totală a ambelor "armate" la începutul jocului. Piesele majore se găsesc îndărătul pionilor, protejate de aceștia, iar pionii pot ataca fiecare câmp al liniilor 3 pentru alb și 6 pentru negru, de două ori, cu excepția câmpurilor laterale, ce sunt atacate doar o singură dată, dar care sunt protejate de marginea tablei.

Jocul de șah[modificare | modificare sursă]

Jocul de șah este, în esență, parăsirea unei stări de echilibru primar, static și sigur, pentru căutarea unui alt tip de echilibru, care este progresiv, dinamic, nesigur și agresiv sau defensiv, depinzând de dezvoltarea partidei în sine.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sergiu Samarian Să învățăm metodic șahul, Ed. a III-a, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1965