Peter Bogdanovich

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Peter Bogdanovich
Peter Bogdanovich.jpg
Date personale
Născut (80 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Kingston[*], SUA Modificați la Wikidata
Partener(i)Cybill Shepherd (1971–1978)
Dorothy Stratten (1980–1980; moartea ei)
Căsătorit cuLouise Stratten[*] ()
Polly Platt[*] (iunie 1962–) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
EtnieSârbi Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film
scenarist
producător de film
operator imagine
editor de film[*]
scriitor
jurnalist
critic de film[*]
actor de film[*]
actor de televiziune[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materCollegiate School[*]
Prezență online

Peter Bogdanovich (n. ,[1][2][3][4] Kingston[*], SUA) este un regizor, scenarist, actor, producător, critic și istoric de film american. El face parte din valul de regizori „Noul Hollywood”, iar filmul său cel mai cunoscut și mai elogiat critic este drama The Last Picture Show (1971).

Bogdanovich a regizat, de asemenea, thrillerul Targets (1968), comedia de situații What's Up, Doc? (1972), drama cu accente comice Paper Moon (1973), They All Laughed (1981), drama Mask (1985) și The Cat's Meow (2001). Filmul său cel mai recent, She's Funny That Way, a fost lansat în 2014.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Bogdanovich s-a născut în Kingston, New York, ca fiu al Hermei (născută Robinson; 1904-1978) și a pianistului și pictorului Borislav Bogdanovich (1899-1970). Mama sa originară din Austria era evreică (familia ei s-a mutat de la Viena la Zagreb, Iugoslavia în 1932), în timp ce tatăl său era un sârb creștin ortodox;[5] cei doi au sosit în SUA în mai 1939.[6] Peter a absolvit Collegiate School din New York în 1957 și a studiat actoria la Stella Adler Conservatory.[7] El vorbește fluent limba sârbă,[8] pe care a învățat-o înainte de învăța limba engleză.

Critic de film[modificare | modificare sursă]

Bogdanovich a fost influențat de criticii francezi din anii 1950, care au scris în revista Cahiers du Cinéma, mai ales de criticul devenit regizor François Truffaut. Înainte de a deveni regizor el însuși, Bogdanovisch și-a construit o reputație de critic de film cu articolele publicate în Esquire. Aceste articole au fost adunate în volumul Pieces of Time (1973).

Mutarea la Los Angeles și Roger Corman[modificare | modificare sursă]

În 1966, urmând exemplul criticilor revistei Cahiers du Cinéma Truffaut, Jean-Luc Godard, Claude Chabrol și Éric Rohmer, care au creat Nouvelle Vague („Noul val francez”) și au făcut propriile lor filme, Bogdanovich a decis să devină regizor. Împreună cu soția lui, Polly Platt, a plecat spre Los Angeles, trăind o perioadă în chirie.

Revenind la jurnalism, Bogdanovich a început o relație de prietenie cu Orson Welles în timp ce l-a intervievat pe platoul filmului Catch-22 (1970) al lui Mike Nichols. Bogdanovich a jucat un rol important în cunoașterea vieții și carierei lui Welles prin cărțile sale despre actorul-regizor, mai ales cartea This is Orson Welles (1992). La începutul anilor 1970, când Welles avea probleme financiare, Bogdanovich l-a lăsat să locuiască timp de câțiva ani în conacul lui din Bel Air.

În 1970 Bogdanovich a primit o comandă de la Institutul American de Film pentru a regiza un documentar despre John Ford ca un omagiu adus marelui regizor, Directed by John Ford (1971). Filmul rezultat a inclus interviuri sincere cu John Wayne, James Stewart și Henry Fonda și a fost narat de Orson Welles. Scos din circuit timp de ani de zile din cauza problemelor legate de drepturi de autor, a fost relansat de Bogdanovich și TCM în 2006, cu secvențe noi și cu interviuri suplimentare cu Clint Eastwood, Walter Hill, Harry Carey Jr., Martin Scorsese, Steven Spielberg și alții.

Trei hituri[modificare | modificare sursă]

O mare parte a inspirației cinematografice a lui Bogdanovich a provenit de la primele vizionări ale filmului Cetățeanul Kane. Într-un interviu cu Robert K. Elder, autorul cărții The Film That Changed My Life, Bogdanovich a explicat aprecierea sa pentru creația lui Orson Welles:

Nu e ca orice alt film pe care îl știi. E primul film modern: fragmentat, nepovestit direct, sărind împrejur. El anticipează tot ce se face acum și de aceea este considerat a fi atât de modern. Totul a devenit acum foarte decadent, dar atunci a fost cu siguranță proaspăt.[9]

Bogdanovich, aflat atunci la vârsta de 32 de ani, a fost descris de critici ca fiind o minune „wellesiană” în 1971, atunci când a fost lansat filmul său cel mai bine primit, The Last Picture Show. Filmul a obținut opt nominalizări la premiul Oscar, inclusiv pentru cel mai bun regizor, și a câștigat două premii, pentru Cloris Leachman și Ben Johnson la categoria cea mai bună actriță / cel mai bun actor în rol secundar. Bogdanovici a scris scenariul în colaborare cu Larry McMurtry și a câștigat în 1971 premiul BAFTA pentru cel mai bun scenariu. Bogdanovich a distribuit în rolul principal un tânără de 21 de ani, fotomodelul Cybill Shepherd, de care s-a îndrăgostit ulterior. Această relație a condus în cele din urmă la divorțul său de Polly Platt, vechea sa colaboratoare în plan artistic și mama celor două fiice ale lui.

După The Last Picture Show a realizat comedie populară Ce se întâmplă, doctore? (1972), cu Barbra Streisand și Ryan O'Neal, o comedie de situații asemănătoare cu Bringing Up Baby (1938) și His Girl Friday (1940) ale lui Hawks. În timp ce a adus un omagiu cinematografului din Epoca de Aur, Bogdanovich și-a consolidat statutul său ca membru al noului grup de regizori, care i-a inclus pe câștigătorii premiului Oscar Francis Ford Coppola și William Friedkin, cu care a fondat The Directors Company. The Directors Company a încheiat un acord generos e producție cu Paramount Pictures, care le-a oferit regizorilor mână liberă cu condiția să se încadreze în bugetul stabilit anterior. Prin intermediul acestei companii a fost produs filmul Paper Moon (1973) al lui Bogdanovich.

Paper Moon, o comedie petrecută în timpul Marii crize economice, i-a avut ca interpreți principali pe Ryan O'Neal și pe fiica sa de 10 ani Tatum O'Neal, care a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, și a devenit un film de referință în cariera lui Bogdanovich. Profitul a fost împărțit de Bogdanovich cu colegii săi regizori, ceea ce l-a nemulțumit pe cineast. Bogdanovich a devenit nemulțumiți de aranjament. The Directors Company a mai produs ulterior doar două filme: The Conversation (1974) al lui Coppola, care a fost nominalizat în 1974 la premiul Oscar pentru cel mai bun film, alături de Nașul: Partea a II-a, și Daisy Miller (1974) al lui Bogdanovich, care a avut parte de o primire critică modestă.

Dorothy Stratten și They All Laughed[modificare | modificare sursă]

Următorul film al lui Bogdanovich a fost comedia romantică They All Laughed (1981), în care a apărut Dorothy Stratten, un fost model cu care regizorul a început o relație romantică. Stratten a fost ucisă de soțul ei, de care era despărțită, la scurt timp după ce filmările s-au încheiat.

Bogdanovici s-a întors la activitatea de scriitor deoarece cariera sa de regizor intrase în impas și a scris cartea de memorii Killing of the Unicorn: Dorothy Stratten 1960-1980, care a fost publicată în 1984. Articolul „Death of a Playmate” al Teresei Carpenter despre uciderea lui Dorothy Stratten a fost publicat în The Village Voice și a câștigat Premiul Pulitzer în 1981 și, deși Bogdanovich nu a criticat articolul lui Carpenter în cartea lui, ea i-a criticat pe Bogdanovich și pe Hugh Hefner, mogulul Playboy, susținând că Stratten a fost o victimă a lor în aceeași măsură în care a fost victima soțului ei, Paul Snider, care a ucis-o și apoi s-a sinucis. Articolul lui Carpenter a servit ca bază a filmului Star 80 (1983) al lui Bob Fosse, în care Bogdanovich, din motive juridice, a fost portretizat ca regizorul fictiv „Aram Nicholas”, un personaj simpatic, dar cam naiv și dezorientat.

Bogdanovich a preluat distribuția filmului They All Laughed pe cont propriu. A fost ulterior blamat pentru aceasta, deoarece a trebuit să se declare în faliment în 1985.[10] El a declarat ca a avut un venit lunar de 75.000 de dolari și cheltuieli lunare de 200.000 de dolari.[11]

Pe 30 decembrie 1988 Bogdanovici, care avea atunci 49 de ani, s-a căsătorit cu Louse Stratten (20 de ani), sora mai mică a lui Dorothy.[12] Cuplul a divorțat în 2001.[13]

Mask și Texasville[modificare | modificare sursă]

La începutul anilor 1980, Bogdanovich a vrut să facă filmele I'll Remember April cu John Cassavetes și The Lady in the Moon, scrise împreună cu Larry McMurtry.[14] El a făcut în schimb filmul Mask, lansat în 1985.

Continuarea filmului The Last Picture Show, Texasville (1990), a fost o dezamăgire critică și de box office.

În 1997 a declarat din nou că este în faliment.[15]

În 1998 comitetul National Film Preservation Board al Bibliotecii Congresului a inclus The Last Picture Show în Registrul Național de Film, o onoare acordată filmelor semnificative din punct de vedere cultural, istoric sau estetic.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Filme de cinema[modificare | modificare sursă]

An Film Observații
1968 Voyage to the Planet of Prehistoric Women Menționat ca Derek Thomas
Targets A fost și scenarist, producător și monteur
1971 Directed by John Ford Documentar
The Last Picture Show A fost și scenarist
Premiul BAFTA pentru cel mai bun scenariu
Premiul criticilor de film din New York pentru cel mai bun scenariu
Premiul criticilor de film din New York pentru cel mai bun regizor
Nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor
Nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat
Nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun regizor
Nominalizat la Premiul Directors Guild of America pentru cea mai bună regie a unui film de lungmetraj
Nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun regizor
Nominalizat la Premiul Writers Guild of America pentru cel mai bun scenariu adaptat
1972 What's Up, Doc? A fost și scenarist și producător
1973 Paper Moon A fost și producător
Nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun regizor
1974 Daisy Miller A fost și producător
1975 At Long Last Love A fost și scenarist și producător
1976 Nickelodeon A fost și scenarist
Nominalizat la Ursul de Aur
1979 Saint Jack A fost și scenarist
Premiul Festivalului de Film de la Veneția pentru cel mai bun film
1981 They All Laughed A fost și scenarist
1985 Mask Nominalizat la Palme d'Or
1988 Illegally Yours A fost și producător
1990 Texasville A fost și scenarist și producător
1992 Noises Off A fost și producător executiv
1993 The Thing Called Love
2001 The Cat's Meow
2007 Runnin' Down a Dream Documentar
2014 She's Funny That Way[16][17] A fost și scenarist
2018 The Great Buster: A Celebration Documentar

Filme de televiziune[modificare | modificare sursă]

An Film Observații
1994 Picture Windows Episodul „Song of Songs”
1995 Fallen Angels Episodul „A Dime a Dance”
1996 To Sir, with Love II Film de televiziune
1997 The Price of Heaven Film de televiziune
Rescuers: Stories of Courage: Two Women Film de televiziune
1998 Naked City: A Killer Christmas Film de televiziune
1999 A Saintly Switch Film de televiziune
2004 The Mystery of Natalie Wood Film de televiziune
Hustle Film de televiziune
The Sopranos Episodul „Sentimental Education”

Actor[modificare | modificare sursă]

An Titlu Rol Observații
1966 The Wild Angels orășean care se bate în timpul funeraliilor Nemenționat
1967 The Trip orășean care se bate în timpul funeraliilor Nemenționat
1968 Targets Sammy Michaels
1968 Voyage to the Planet of Prehistoric Women Naratorul (voce) A.K.A. The Gill Women of Venus

și The Gill Women
1971 The Last Picture Show DJ (voce) Nemenționat
1977 Opening Night el însuși Nemenționat
1979 Saint Jack Eddie Schuman
1981 They All Laughed DJ Nemenționat
1986 Moonlighting el însuși Nemenționat
1993 Northern Exposure el însuși 1 episod
1994 Picture Windows Lucca Episodul „Song of Songs”
1995 Cybill el însuși Nemenționat, 1 episod
1997 Mr. Jealousy dr. Howard Poke
1997 Bella Mafia Vito Giancamo Film de televiziune
1997 Highball Frank
1998 54 patronul lui Elaine
1998 Lick Star directorul Scurtmetraj
1999 Claire Makes it Big Arturo Mulligan Scurtmetraj
1999 Coming Soon Bartholomew
2000 Rated X profesorul de film
2000–2007 The Sopranos dr. Elliot Kupferberg 15 episoade
2001 Festival in Cannes Milo
2003 Kill Bill: Volume 1 DJ (voce) Menționat la „Mulțumiri speciale”
2003 Out of Order Zach 6 episoade
2004 Kill Bill: Volume 2 DJ Menționat la „Mulțumiri speciale”
2004 8 Simple Rules for Dating My Teenage Daughter Dr. Lohr Episodul „Daddy's Girl”
2004 The Definition of Insanity el însuși
2005–2007 Law & Order: Criminal Intent George Merritt 2 episoade
2006 Infamous Bennett Cerf
2007 The Simpsons Psiholog (voce) Episodul „Yokel Chords”
2007 Dedication Roger Spade
2007 The Dukes Lou
2007 The Fifth Patient Edward Birani
2007 Broken English Iriving Mann
2007 The Doorman Peter
2008 Humboldt County Profesorul Hadley
2010 Abandoned dr. Markus Bensley
2010 How I Met Your Mother el însuși Episodul „Robots Versus Wrestlers”
2010 Queen of the Lot Pedja Sapir
2011 Rizzoli & Isles Arnold Whistler Episodul "Burning Down the House"
2013 The Between bărbatul
2013 Cold Turkey Poppy
2013 You Are Here judecătorul Harlan Plath
2014 While We're Young vorbitorul
2014 The Good Wife el însuși Sezonul 5, Episodul 11, „Goliath and David”
2014 The Tell-Tale Heart Bătrânul
2015 Pearly Gates Marty
2016 Between Us George
2016 Six LA Love Stories Duane Crawford
2017 Get Shorty Giustino Moreweather Serial TV; Episodul „Turnaround”
2018 The Other Side of the Wind Brooks Otterlake Filmările principale au început în 1970 și s-au încheiat în 1976; filmul a fost finalizat în 2018

Cărți[modificare | modificare sursă]

Cărți scrise de Peter Bogdanovich:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Peter Bogdanovich, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Peter Bogdanovich, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  3. ^ a b Peter Bogdanovich, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b Peter Bogdanovich, Discogs, accesat în  
  5. ^ Current Biography Yearbook. Books.google.ca. . Accesat în . 
  6. ^ „Poughkeepsiejournal.com”. Poughkeepsiejournal.com. Accesat în . 
  7. ^ „Peter Bogdanovich - Director”. Filmreference.com. Hinsdale, IL: Advameg, Inc. Accesat în . 
  8. ^ https://books.google.rs/books?id=uAUbBwAAQBAJ&pg=PT72&lpg=PT72&dq=peter+bogdanovich+speaking+serbian&source=bl&ots=6fFebia_xG&sig=ACfU3U3t5s01GY2vUcA83QRcEwsgqnmyfw&hl=sr&sa=X&ved=2ahUKEwizn_zNpvffAhXDiSwKHelBAkwQ6AEwDXoECAAQAQ#v=onepage&q=peter%20bogdanovich%20speaking%20serbian&f=false
  9. ^ Bogdanovich, Peter. Interview by Robert K. Elder. The Film That Changed My Life. By Robert K. Elder. Chicago: Chicago Review Press, 2011. N. p56. Print.
  10. ^ Bogdanovich Files for Bankruptcy: Film's Failure Led to $6.6 Million in Debts Bankrupt By David Crook Los Angeles Times. The Washington Post (1974-Current file) [Washington, D.C] 19 Dec 1985: C1.
  11. ^ BOGDANOVICH'S BANKRUPT MEMORIAL: BANKRUPT MEMORIAL Crook, David. Los Angeles Times (1923-Current File) [Los Angeles, Calif] 19 Dec 1985: i1.
  12. ^ „Bogdanovich Weds Sister of His Murdered Lover”. LA Times. . Accesat în . 
  13. ^ Goldman, Andrew (). „In Conversation: Peter Bogdanovich The director on his films, marriage and infidelity, and the deaths he didn't mourn”. www.vulture.com. Accesat în . 
  14. ^ HIS UP-AND-DOWN CAREER IS HEADING UP AGAIN Lyman, Rick. Philadelphia Inquirer [Philadelphia, Pa] 04 Mar 1983: C.1.
  15. ^ "Director Bogdanovich Declares Bankruptcy" LA Times June 04, 1997|ANN W. O'NEILL | TIMES STAFF WRITER accessed 17 June 2013
  16. ^ Bahr, Lindsey (). „Casting Net: Jennifer Aniston joins Peter Bogdanovich film; Plus Sandra Bullock, Saoirse Ronan, and Nicholas Hoult”. Entertainment Weekly. Accesat în . 
  17. ^ „Hollywood Insider: Deal Report”. Entertainment Weekly. New York: 27. . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Yule, Andrew, Picture Shows: The Life and Films of Peter Bogdanovich, Limelight, 1992

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Peter Bogdanovich