Perioada caldă medievală
Perioada caldă medievală, cunoscută și ca Micul optim climatic, este o epocă situată de specialiștii climatologi cam între anii 950 - 1250, sau chiar 800 - 1300, când Pământul a trecut printr-o încălzire accentuată[1] și temperatura medie globală a fost cu până la 0.5 °C mai mare decât în prezent.
Profitând de topirea ghețurilor și îndulcirea climei globale, vikingii au explorat țărmurile arctice și au stabilit colonii în Islanda (874), sudul Groenlandei (980-990, Erik cel Roșu) și estul Americii de Nord (Leif Eriksson, cca. 1000).[2]
Groenlanda (Greenland = ținutul verde) se numește așa pentru că în perioada caldă medievală, care a durat câteva sute de ani, insula era verde, nu înghețată. În acea perioadă, la cercul polar se făcea agricultură.[3]
Anglia avea o climă mult mai blândă decât acum. Textele medievale dovedesc că pe atunci vița de vie creștea pe suprafețe destul de mari în partea de sud a Angliei.[4]
Între 1300 și 1900 a urmat o lungă si dramatică răcire, cunoscută sub denumirea de Mica Glaciațiune.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Hughes MK, Diaz HF (). „Was there a 'medieval warm period', and if so, where and when?”. Climatic Change (în engleză). pp. 109–142. doi:10.1007/BF01092410.[nefuncțională] Link inexistent
- Pierre Alexandre, Le Climat en Europe au Moyen Âge, éd. École des hautes études en sciences sociales, Paris, 1987.
 | Acest articol despre climă este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |