Sari la conținut

Pelerina roșie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pelerina roșie
Den røde kappe

Afișul românesc al filmului
Titlu originalRauða skikkjan
Genfilm dramatic
film istoric
RegizorGabriel Axel
ScenaristGabriel Axel
Bazat peanalele medievale ale călugărului Saxo Grammaticus (analele Gesta Danorum, Cartea a VII-a)
StudioASA Film
Movie Art of Europe
Director de imagineHenning Bendtsen
MuzicaMarc Fredericks, Per Nørgaard
DistribuțieOleg Vidov
Gitte Hænning
Eva Dahlbeck
Birgitte Federspiel
Premiera16 ianuarie 1967  Danemarca
Premiera în România26 aprilie 1977 (Zilele filmului danez)
11 octombrie 1977 (în cinematografe)
Durata89 minute
film color (Eastmancolor)
ȚaraSuedia Suedia
 Danemarca
Islanda Islanda
Filmat înIslanda  Modificați la Wikidata
Limba originalădaneză, suedeză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Pelerina roșie (titlul original: în daneză Den røde kappe) este un film istoric danez-suedez-islandez realizat în 1967 de regizorul Gabriel Axel, care a scris și scenariul. Se bazează pe poemul scandinav Gesta Danorum de Saxo Grammaticus și spune o poveste de dragoste tragică în stilul Romeo și Julieta.

Protagoniști filmului sunt actorii Oleg Vidov, Gitte Hænning, Eva Dahlbeck și Birgitte Federspiel.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Accentul acțiunii filmului este alegerea miresei și a răzbunării sângeroase în lumea legendelor din nord: cei trei frați vikingi Hagbard, Helvin și Hamund călăresc pentru a-și răzbuna tatăl ucis de regele Sigvors. Se luptă cu fiii lui Sigvors o zi întreagă, apoi regele Sigvors propune încheierea păcii cerând ca aceasta să fie pecetluită la curtea lui.

La festivitatea păcii, nu durează mult până când hidromelul li se urcă petrecăreților la cap. Hagbard, cel mai mare al lui Hamund, și Signe, fiica regelui Sigvors, s-au privit deja adânc în ochii celuilalt, apoi Hildegisl, invidiosul care el însuși are ochii ațintiți pe Signe, începe să-și creeze planuri diabolice de intrigă. Cu ajutorul orbului Bölvis, el seamănă neîncredere în inimile tinerilor. Când Hagbard pleacă cu un însoțitor la vânătoare de lupi, ceilalți încep să se ciondănească. Helvin și Hamund sunt uciși la fiord, iar Hagbard, care sosește, incitat de vicleanul Hildegisl, îi ucide rapid pe frații fetei pe care o iubește. Regele Sigvors îl declară apoi scos în afara legii.

Hagbard se strecoară în curtea inamicilor săi îmbrăcat în haine de femei pentru a o răpi pe Signe. Dar o servitoare îl recunoaște și numărul copleșitor al servitorilor lui Sigvor îl trezește din brațele lui Signe. Hagbard moare pe spânzurătoare iar Signe se sinucide după ce a dat foc la camera ei cu puțin timp înainte.[1]

„ Nu atât cu povestea îndrăgostiților fascinează Axel, cât prin propunerea unei viziuni plauzibile și insolite a evului mediu, detalii ale vieții cotidiene cu valoare de simbol.”
—T. Caranfil , Dicționar universal de filme [2]

Premii și nominalizări

[modificare | modificare sursă]
  • 1969 National Board of Review, USA
    • Câștigător NBR Award Top Foreign Films pentru Mantaua roșie
  1. ^ de Evangelischer Filmbeobachter, Evangelischer Presseverband München, Kritik Nr. 526/1968, S. 545
  2. ^ Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, pp. 761; 
  • Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București, 2008: Litera internațional, 1106 pag., ISBN 978-973-675-416-6 ;

Legături externe

[modificare | modificare sursă]