Pavel Sergheievici Aleksandrov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Nu trebuie confundat cu Aleksandr Danilovici Aleksandrov!

Pavel Sergheievici Aleksandrov
Paul S Alexandroff 2.jpg
Pavel Sergheievici Aleksandrov
Date personale
Născut 7/19 mai 1896
Noghinsk, Rusia
Decedat 16 noiembrie 1982 (86 de ani)
Moscova, URSS
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație matematician
profesor universitar
Activitate
Alma mater Universitatea din Moscova
Premii Ordinul Lenin
Erou al Muncii Socialiste
Ordinul Revoluției din Octombrie[*]
Ordinul Insigna de Onoare[*]
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Premiul Stalin[*]

Pavel Sergheievici Aleksandrov (în rusă Па́вел Серге́евич Алекса́ндров, n. 7 mai 1896 - d. 16 noiembrie 1982) a fost un matematician rus sovietic, reprezentantul școlii de topologie din Moscova.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Bogorodsk, tatăl său, Serghei Aleksandrovici, fiind medic. În anii de școală a fost puternic influențat de profesorul său, Aleksandr Romanovici Eighes, care l-a determinat să devină matematician. A urmat secția de matematică a Universității din Moscova, unde a avut ca profesori pe Dmitri Egorov și Nikolai Luzin.

În 1923 începe o serie de călătorii peste hotare, unde îl cunoaște pe David Hilbert, Felix Klein, Luitzen Egbertus Jan Brouwer și alții. Prin dialogul cu aceștia, ridică prestigiul matematicii ruse în străinătate.

Aleksandrov a fost un bun pedagog și organizator. În 1935 a condus prima conferință internațională de topologie din Moscova. În 1958, a luat parte la Congresul Matematicienilor Germani de la Dresda și la Simpozionul de Topologie din Praga din 1962.

Aleksandrov a fost membru al Academiei de Științe a URSS.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

În 1916, a demonstrat că orice mulțime boreliană numărabilă conține o mulțime perfectă nevidă.

Începând cu anul 1920, s-a ocupat de topologie, care a rămas principalul său domeniu de activitate. Astfel, în 1923 a elaborat teoria spațiilor discrete.

În 1965, s-a ocupat de varietățile lui Cantor.

Aleksandrov a dat o nouă demonstrație a teoremei lui Peano, în legătură cu teoria generală a curbelor integrale, definite de ecuațiile diferențiale ordinare.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1942: Proprietăți omologice de situație ale complexelor și ale mulțimilor închise, lucrare distinsă cu Premiul Stalin Clasa I;
  • Priviri asupra noțiunilor fundamentale ale topologiei.

Aleksandrov a mai scris diverse studii despre Lobacevski.