Palu' di Monte Rovere
| Palu' di Monte Rovere | |
 | |
  | |
| Poziția |  Provincia Autonomă Trento Italia |
|---|---|
| Coordonate | 45°58′N 11°18′E / 45.96°N 11.3°E |
| Suprafață | 16 ha[1]  |
| Cod Natura 2000 | IT3120088[1] |
Modifică date / text  | |
Palu' di Monte Rovere este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[2], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 16 ha, integral pe uscat.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Centrul sitului Palu' di Monte Rovere este situat la coordonatele 45°57′32″N 11°17′51″E / 45.958889°N 11.2975°E.
Înființare[modificare | modificare sursă]
Situl Palu' di Monte Rovere a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 6 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în martie 2014[2].[3][4]
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 6 habitate naturale: Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Mlaștini alcaline, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate[3] de păsări (6): uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), minunița (Aegolius funereus), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciuvică (Glaucidium passerinum)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 18 specii de plante, 4 specii de amfibieni, 5 specii de mamifere.[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ministerul Mediului și al Protecției Teritoriului și a Mării, accesat în decembrie 2017
- ^ a b DM 28/03/2014 - G.U. 94 del 23-04-2014
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Palu' di Monte Rovere”. Accesat în .
- ^ a b „Palu' di Monte Rovere”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .