Palmira

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Palmira (dezambiguizare).
Palmira
Syria location map3.svg

Harta cu amplasarea localității
{{{float_caption}}}
Harta Stat
Date generale
{{{punct-0}}}: {{{descrie0}}}
coordonate: 34°33′0″N 38°16′25″E / 34.55000°N 38.27361°E / 34.55000; 38.27361
amplasare: Siria, Asia de Sud Vest
{{{punct-3}}}: {{{descrie3}}}
{{{punct-4}}}: {{{descrie4}}}
{{{punct-5}}}: {{{descrie5}}}
{{{punct-6}}}: {{{descrie6}}}
{{{punct-7}}}: {{{descrie7}}}
{{{punct-8}}}: {{{descrie8}}}
{{{punct-9}}}: {{{descrie9}}}
{{{punct-11}}}: {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}}: {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}}: {{{descrie13}}}
{{{punct-14}}}: {{{descrie14}}}
{{{punct-15}}}: {{{descrie15}}}
{{{punct-16}}}: {{{descrie16}}}
{{{punct-17}}}: {{{descrie17}}}
{{{punct-18}}}: {{{descrie18}}}
{{{punct-19}}}: {{{descrie19}}}

Palmyra, un oraș situat într-o oază cu două izvoare, din deșertul sirian pe drumul caravanelor dintre Damasc (215 km) și Eufrat (120 km).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Palmyra era în secolul I d.Hr. sub stăpânire romană, împăratul roman Caracalla (188-211) ridicând orașul la rangul de „colonie romană”. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire mulțumită legăturilor comerciale cu Drumul Mătăsii. Orașul suferă pagube materiale prin conflictul militar dintre romani și sasanizi (perși) în anul 260, chiar și împăratul roman Valerianus căzând în mâinile perșilor.

Căpetenia romană Septimius Odaenathus care cucerește Mesopotamia obligă orașul la o stare de dependență deplină față de Roma. În anul 267 sau 268 regina Palmyrei, Septima Augusta Zenobia, declară independența orașului, fiul ei preluând conducerea Siriei și ocupând vreme de doi ani Egiptul Inferior (268-270).

Templul lui Bel din Palmira

Împăratul roman Aurelian (270–275) învinge în anul 272 trupele Palmirei, distruge orașul, Zenobia fiind luată la Roma ca prizonieră. Mai târziu, împăratul Dioclețian (236 - 245) admite reconstruirea parțială o orașului distrus, cu prezența unui lagăr militar roman. Creștinismul s-a extins și în Palmyra, luînd naștere un episcopat în secolul IV, orașul însă nu va mai ajunge la înflorirea de odinioară. Creștinii folosesc ca biserică templul zeului Baal. Religa musulmană adusă de arabi apare prin anul 634, iar în anul 636 bizantinii pierd controlul orașului, populația locală trecând la Islamism. O expediție engleză face în anul 1751 planuri de restaurare a ruinelor. În prezent, orașul-ruină este deschis turismului.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Situl arheologic Palmyra a fost înscris în anul 1980 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Palmyra panoramă
Palmyra panoramă

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Palmira