Paganini (operetă)
| Paganini | |
| Genul | operetă |
|---|---|
| Nr. acte | trei |
| Compozitor | Franz Lehár |
| Libret | Paul Knepler și Béla Jenbach |
| Data premierei | 30 octombrie 1925 |
| Locul premierei | „Johan Strauß-Theater” din Viena |
| Limba | germană |
| Durată | 2 h 30 min |
| Locul acțiunii | Ducatul Lucca |
| Timpul acțiunii | începutul secolului XIX |
Modifică date / text  | |
Paganini (titlul original: în germană Paganini) este o operetă în trei acte de Franz Lehár, al cărui libret a fost scris de Paul Knepler și Béla Jenbach , premiera absolută având loc în Viena la „Johan Strauß-Theater”.
Libretul (cu titlul inițial în germană Hexenmeister = Vrăjitorul) [1] se baza pe zvonurile care circulau cu privire la legătura amorosă pe care Niccolò Paganini ar fi avut-o cu Anna Elisa, ducesă de Lucca, sora împăratului Napoleon I al Franței. [2] De fapt, totul a fost doar o pasiune amoroasă trecătoare, în urma căreia celebrul violonist a părăsit Italia cu convingerea că singura sa dragoste rămâne doar muzica și vioara sa, care nu-l va trăda niciodată.
Adevărul istoric este că, înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata "Orchestră Națională" din Lucca. Din cauza dificultăților materiale prin care trecea orașul, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Bacchiocchi, care, în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții, ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț și să dirijeze spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca, și a început o viață de turnee. Plecând de la aceste fapte, Lehár și Knepler au realizat o așa numită "operetă biografică", un stil foarte popular la începutul secolului XX, în care unor personaje istorice reale li se atașează o povestire romanțată, plină de aventuri amoroase. Personajul central reprezintă stereotipul contemporan al artistului romantic și al misiunii sale nobile: acesta nu vrea să aparțină vreunei femei, ci trebuie să trăiască numai pentru arta sa. [1]
Premiera din România a avut loc la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” București în data de 8 iunie 2003. [3]
Conținut[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Personaje[modificare | modificare sursă]
- Maria Anna Elisa, Principesa de Lucca și Piombino ((Mezzo)-Soprană), sora lui Napoleon
- Principele Felice Bacciocchi, soțul ei
- Niccolò Paganini (tenor)
- Bartucci, impresarul său
- Contele Hédouville, general în armata lui Napoleon
- Marchizul Giacomo Pimpinelli, Șambelanul Principesei (buffo)
- Contesa de Laplace, doamnă de curte
- Bella Giretti, Primadonna la Opera din Lucca (subretă)
- Corallina
- un hangiu, hangița, domni și doamne de curte, dansatoare, popor rural, soldați, valeți, traficanți, rapandule
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Paganini, operetta in 3 acts
- ^ Paganini (1925) Romantic operetta
- ^ „Paganini - operetă în două acte”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Titus Moisescu și Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969, pag. 194
- Heinrich Zelton, Eduard Wolff, Operette und Musical. Seehamer Verlag, Frankfurt/Main 1995, ISBN 3-929626-47-0, pag. 120
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Niccolò Paganini (1782-1840) - violonist, ghitarist și compozitor italian
- Operetă
- Operă
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Opereta „Paganini“ la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” București Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||||||||
