Franz Lehár
| Franz Lehár | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Komárom, Komárom-Esztergom, Ungaria |
| Decedat | (78 de ani)[6][2][3][4][5] Bad Ischl, Zonele aliate de ocupație din Austria[7][8] |
| Înmormântat | Friedhof Bad Ischl[*] |
| Părinți | Franz Lehár sen.[*] |
| Frați și surori | Antal Lehár |
| Căsătorit cu | Sophie Lehár[*] |
| Cetățenie |  Ungaria Cisleithania Austria |
| Ocupație | compozitor dirijor autor compozitor de operetă[*] |
| Limbi vorbite | limba maghiară[9] |
| Studii | Pražská konzervatoř[*] |
| Gen muzical | operă operetă |
| Instrument(e) | vioară |
| Premii | Ehrenring der Stadt Wien[*] Corvin-koszorú[*] Goethe-Medaille für Kunst und Wissenschaft[*] () |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Văduva veselă Țara surâsului Der Zarewitsch[*] Der Graf von Luxemburg[*] Giuditta[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Franz Lehár (n. , Komárom, Komárom-Esztergom, Ungaria – d. , Bad Ischl, Zonele aliate de ocupație din Austria) a fost un compozitor austriac de origine maghiară.
Date biografice
[modificare | modificare sursă]Franz Lehár s-a născut în orășelul Komárno, aflat pe atunci în Austro-Ungaria. Prima sa compoziție a făcut-o la vârsta de 11 ani. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Praga, sub îndrumarea lui Antonin Dvorak.[10]
În anul 1902 a devenit dirijorul teatrului de operetă din Viena[11] și și-a început activitatea de creație. În căutarea unui drum propriu, Lehár a compus vestitul vals "Aur și argint" care i-a adus primul succes.[12]
În anul 1902 a intrat în posesia primului său libret de operetă "Fetițele vieneze" scris de Emil Norini. Tot atunci a făcut cunoștință cu celebrul regizor și libretist Victor Léon colaborând cu el la realizarea și montarea mai multor operete.
Prima operetă de mare succes a fost "Văduva veselă" compusă în anul 1905,[13] urmată de peste 30 de operete dintre care amintim: "Bărbatul cu trei neveste" (1908), "Contele de Luxemburg" (1909), "Dragoste de țigan" (1910), "Eva"(1911), "În sfârșit singuri" (1914), "Mazurca albastră" (1920), "Fraschita" (1922), "Primăvară" (1922), "Clo-Clo" (1923), "Paganini" (1925), "Țareviciul" (1927), "Frederica" (1928), Țara surâsului (1929) etc.
Reformator al operetei, Lehár devine întemeietorul noului curent, înviorând acest gen care decăzuse la finele secolului al XIX-lea.
A supraviețuit celui de al Doilea Război Mondial, murind în landul Austria de Sus, de sub ocupație aliată americană.
Lucrări
[modificare | modificare sursă] | Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Monument dedicat lui Franz Lehár în Parcul „Stadtpark” din Viena -
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Franz Lehár, Musicalics
- ^ a b Franz Lehár, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b Franz Lehár, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Franz Lehar, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Franz Lehár, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Franz Lehár”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Daria Klimentova (), Daria Klimentova - The Agony and the Ecstasy (în engleză), Metro Publishing
- ^ John H Evans (), We Sang and Whistled Then: The Glory Years of the American Popular Song (în engleză), Xlibris Corporation
- ^ John Kenrick (), Musical Theatre: A History (în engleză), Bloomsbury Publishing, p. 94
- ^ Betsy Schwarm (), Classical Music Insights: Understanding and Enjoying Great Music (în engleză), Trafford Publishing, p. 275
