Pacea de la Praga (1866)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pacea de la Praga
Bilderrevolution0270.jpg
Semnat  Modificați la Wikidata
Praga  Modificați la Wikidata
SemnatariImperiul Austriac
Regatul Prusiei  Modificați la Wikidata

Pacea de la Praga a fost un tratat de pace semnat la Praga pe 23 august 1866, care a pus capăt războiului Austro-Prusac. Tratatul a fost îngăduitor față de Imperiul Austriac, deoarece Otto von Bismarck l-a convins pe Wilhelm I, care reprezenta Austria în Europa, că ar fi bine pe viitor pentru Prusia, așa cum Bismark realizase, că fără Austria Prusia va slăbi într-o Europă relativ ostilă. În primul rând, Wilhelm I dorea să meargă spre Viena și să anexeze Austria, dar Bismark l-a oprit, la un moment dat chiar amenințând că va demisiona. Într-adevăr, a existat această cordialitate față de Austria, care a cauzat o fracționare în Europa în 1914, fapt care a dus la izbucnirea primului Război Mondial.[1] Austria a pierdut doar Veneția, cedată lui Napoleon, care la rândul său a cedat-o Italiei. Austria a refuzat să dea Veneția direct Italiei, pentru că austriecii i-au zdrobit pe italieni în timpul războiului. Habsburgii au fost excluși definitiv din afacerile germane (Kleindeutschland). Regatul Prusiei astfel a devenit singura mare putere în rândul statelor germane. Confederația Germană a fost abolită. Confederația Germană de Nord a fost format ca o alianță militară cu cinci zile înainte de Pacea de la Praga, cu statele Germane de nord aderând împreună; statele sudice germane din afara Confederației au fost obligate să plătească despăgubiri mari în favoarea Prusiei.

Austria a fost nevoită să recunoască dizolvarea Confederației germane, a fost de acord cu " noul dispozitiv German", fără participarea Austriei, și a promis să recunoască noua uniune a statelor germane de nord, condusă de Prusia, precum și anexările de viitor ale Prusiei din nordul Germaniei.

Austria a renunțat la toate drepturile asupra Schleswig-Holstein în favoarea Prusiei, și s-a angajat să plătească Prusiei o contribuție de 20 de milioane de taleri prusaci. Ca rezultat al înțelegerii, hegemonia din statele germane a trecut din Austria în Prusia.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Taylor, A.J.P. (). Bismarck: The Man and the Statesman. Hamish Hamilton. pp. 87–88. ISBN 0-241-11565-5. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]