Pál Kitaibel
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Pál Kitaibel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Mattersburg, Burgenland, Austria |
| Decedat | (60 de ani) Pesta, Regatul Ungariei |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | chimist botanist[*] cadru didactic universitar[*] botanical collector[*] scientific collector[*] |
| Limbi vorbite | limba maghiară[2] |
| Activitate | |
| Alma mater | Budapesti Egyetemi Katolikus Gimnázium[*] Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta |
| Organizație | Füvészkert[*] |
Modifică date / text  | |
Pál Kitaibel (n. , Mattersburg, Burgenland, Austria – d. , Pesta, Regatul Ungariei) a fost un botanist și chimist de origine maghiară.
S-a născut la Mattersburg și a studiat botanica și chimia la universitatea din Buda. În 1794 a devenit profesor și a predat în Pesta.
În timp ce studia flora și hidrografia Ungariei a descoperit telurul, pentru care însă i-a oferit creditul de descoperitor colegului sau Franz-Joseph Müller von Reichenstein (Müller Ferenc József), care îl descoperise deja în 1782, deși nu a mai continuat să-l studieze.
A publicat împreună cu Franz de Paula Adam von Waldstein (1759–1823) Descriptiones et icones plantarum rariorum Hungariae (M. A. Schmidt, Vienna, trei volume, 1802–1812).
A murit în Budapesta în 1817.
Genul de nalbă kitaibela a fost numit după el de către Carl Ludwig von Willdenow.
Șopârlița de frunzar a primit denumirea științifică Ablepharus kitaibelii în onoarea savantului.
| Acest articol biografic despre un maghiar este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |