Sari la conținut

Franz-Joseph Müller von Reichenstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Franz-Joseph Müller von Reichenstein
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Sibiu, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațienaturalist
descoperitor
mining engineer[*][[mining engineer (specialist in mining engineering)|​]]
chimist
mineralog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Viena  Modificați la Wikidata

Franz-Joseph Müller, Freiherr[3] von Reichenstein a fost un mineralog austriac, care a descoperit în 1782 telurul.

Există 3 ipoteze legate de data nașterii și originea sa:

  • prima ipoteză este că s-a născut la Sibiu la 1 iulie 1740.
  • a doua ipoteză este că ar fi fost de origine austriacă, născut pe 4 octombrie 1742 la Poysdorf (Austria Inferioară). Conform acestei ipoteze,[4] tatăl său ar fi fost Sebastian Müller, judecător funciar (Grundrichter), iar mama Clara Lettner.
  • a treia ipoteză, potrivit Allgemeine Deutsche Biographie, că s-a născut la Viena pe 1 iulie 1740.[5]

Cert este însă că a încetat din viață la 12 octombrie 1825 în Viena.

Studii și carieră

[modificare | modificare sursă]

A studiat filosofia, artele și dreptul la Viena. Conform unor surse a studiat apoi la Academia Minieră din Selmecbánya (azi Banská Štiavnica), Slovacia (1763-1768).[6] Conform altor surse, ar fi lucrat la Academie în această perioadă, studiind în paralel știința minelor, mecanica, chimia și mineralogia.[7] În 1768 este numit arpentor minier (Markscheider) în așa-numita „Ungarie de Jos” (actualmente, Slovacia de est, Ungaria de nord, Ucraina și România). În 1770 este numit membru al unei comisii aulice ce se ocupa de reglementarea minelor și a atelierelor metalurgice din Banat. Impresionând prin cunoștințele sale în domeniul mineritului, a fost numit deja în același an meșter miner șef (Oberbergmeister) și director de mină în Banat, post în care a stat timp de 5 ani. În 1775 a fost numit consilier de mină (Bergrath) la minele de cupru din Schwaz, Tirol, iar în 1778 consilier al așa-numitului Thesaurariat din Transilvania. După ce Thesaurariatul a fost desființat din ordinul împăratului Iosif al II-lea, a fost numit inspector general și șef al întregii industrii miniere, metalurgice și de sare din Transilvania.

Când Thesaurariatul a fost restabilit în Transilvania în 1798 a fost numit consilier de aulic, post în care a stat până în 1802, când a fost chemat la Curtea de la Viena.

În 1778 a descoperit zăcăminte de turmalină în Zillertal.

În 1782, ocupând funcția de supraveghetor al minelor maghiare din Ardeal, a analizat un minereu albastrui provenit din Transilvania numit „Aurul German”. Din acest minereu Müller a extras un metal despre care credea că este stibiu și ceea ce s-a dovedit a fi în final un 'metallum problematicum'. Verificând structura și compoziția chimică a acestui metal a ajuns la concluzia că nu era stibiu, așa cum crezuse inițial, ci un element chimic cu totul nou.

În 1789 un om de știință maghiar, Pál Kitaibel, a descoperit și el acest metal în mod independent însă i-a acordat tot meritul lui Müller.

Cercetarea metalului a fost continuată de chimistul german Martin Heinrich Klaproth care în 1798 a reușit să izoleze acest nou element, dându-i denumirea de „telur” de la latinescul „tellus” = pământ.

Chiar dacă nu a continuat să studieze noul element Müller a făcut totuși o mare descoperire: un nou element în minereurile de aur și argint provenite din Transilvania, element care îngreuna considerabil procesul metalurgic. Meritul indisputabil a lui Müller a fost acela de a fi analizat și descris mineralele din munții transilvani, inclusiv a turmalinelor. Müller a fost sprijinit in cercetarea sa de insuși guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. În prezent există un tip de mineral de telur numit după descoperitorul său: müllerine.

Impresionanta colecție mineralogică a lui Müller aparține în prezent de Muzeul de Mineralogie din Cluj-Napoca.

Ordinul Sfântului Ștefan al Ungariei a apreciat într-atât activitatea lui Müller încât i-a acordat titlul de Baron (Freiherr).

  1. ^ Neue Deutsche Biographie 
  2. ^ Müller Freiherr von Reichenstein, Franz Joseph (BLKÖ)[*][[Müller Freiherr von Reichenstein, Franz Joseph (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 19, p. 345))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ „Freiherr” este un titlu german, echivalentul celui de baron. Formele de feminin sunt „Freifrau” și „Freiin”.
  4. ^ de Müller von Reichenstein, Franz Josef Freiherr în Deutsche Biographie
  5. ^ Format:Cite ADB
  6. ^ http://de.wikisource.org/wiki/ADB:M%C3%BCller_von_Reichenstein,_Franz_Josef_Freiherr
  7. ^ Franz Gräffer (), Oesterreichische national-encyklopädie (în germană), In commission der F. Beck'schen universitäts-buchhandlung, p. 725 
  • Allgemeine Deutsche Biographie, Bayerische Akademie der Wissenschaften, Band 22 (1885), p. 702
  • Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 18. Duncker & Humblot, Berlin 1997, p. 372 f.
  • Neuer Nekrolog der Deutschen, Dritter Jahrgang, 1825, Zweites Heft, Ilmenau, 1827, p. 1546-1548
  • K. Benda: Müller von Reichenstein Franz Josef Frh.. în: Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL). Band 6, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien 1975, ISBN 3-7001-0128-7, p. 431.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]