Franz-Joseph Müller von Reichenstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Franz-Joseph Müller von Reichenstein
Franz-Joseph Müller von Reichenstein.jpg
Date personale
Născut anii 1740 Modificați la Wikidata
Sibiu, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Habsburg Monarchy.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupație naturalist
descoperitor
mining engineer[*]
chimist Modificați la Wikidata

Franz-Joseph Müller, „Freiherr”[1] von Reichenstein a fost un mineralogist austriac, care a descoperit în 1782 telurul.

Origine[modificare | modificare sursă]

Există 2 ipoteze legate de data nașterii și originea sa:

  • prima ipoteză este că s-a născut la Sibiu la 1 iulie 1740.
  • a doua ipoteză este că ar fi fost de origine austriacă, născut pe 4 octombrie 1742 la Poysdorf (Austria Inferioară). Conform acestei ipoteze,[2] tatăl său ar fi fost Sebastian Müller, judecător funciar (Grundrichter), iar mama Clara Lettner.

Cert este însă că a încetat din viață la 12 octombrie 1825 în Viena.

Studii și carieră[modificare | modificare sursă]

A studiat filosofia, artele și dreptul la Viena. Conform unor surse a studiat apoi la Academia Minieră din Selmecbánya (azi Banská Štiavnica), Slovacia (1763-1768).[3] Conform altor surse, ar fi lucrat la Academie în această perioadă, studiind în paralel știința minelor, mecanica, chimia și mineralogia.[4] În 1768 este numit arpentor minier (Markscheider) în așa-numita „Ungarie de Jos” (actualmente, Slovacia de est, Ungaria de nord, Ucraina și România). În 1770 este numit membru al unei comisii aulice ce se ocupa de reglementarea minelor și a atelierelor metalurgice din Banat. Impresionând prin cunoștințele sale în domeniul mineritului, a fost numit deja în același an meșter miner șef (Oberbergmeister) și director de mină în Banat, post în care a stat timp de 5 ani. În 1775 a fost numit consilier de mină (Bergrath) la minele de cupru din Schwaz, Tirol, iar în 1778 consilier al așa-numitului Thesaurariat din Transilvania. După ce Thesaurariatul a fost desființat din ordinul împăratului Josef II, a fost numit inspector-general și șef al întregii industrii miniere, metalurgice și de sare din Transilvania.

Când Thesaurariatul a fost restabilit în Transilvania în 1798 a fost numit consilier de aulic, post în care a stat până în 1802, când a fost chemat la Curte la Viena.

În 1778 a descoperit zăcăminte de turmalină în Zillertal

În 1782, ocupând funcția de supraveghetor al minelor maghiare din Ardeal, a analizat un minereu albastrui provenit din Transilvania numit “Aurul German”. Din acest minereu Müller a extras un metal despre care credea că este antimoniu și ceea ce s-a dovedit a fi în final un 'metallum problematicum'. Verificând structura și compozitia chimică a acestui metal a ajuns la concluzia că nu era antimoniu, așa cum crezuse inițial, ci un element chimic cu totul nou.

Continuatori[modificare | modificare sursă]

În 1789 un om de știință maghiar, Pál Kitaibel, a descoperit și el acest metal în mod independent însă i-a acordat tot meritul lui Müller.

Cercetarea metalului a fost continuată de chimistul german Martin Heinrich Klaproth care în 1798 a reușit să izoleze acest nou element, dându-i denumirea de ' telur ' de la latinescul ' tellus ' = pământ.

Chiar dacă nu a continuat să studieze noul element Müller a făcut totuși o mare descoperire: un nou element în minereurile de aur și argint provenite din Transilvania, element care îngreuna considerabil procesul metalurgic. Meritul indisputabil a lui Müller a fost acela de a fi analizat și descris mineralele din munții transilvani, inclusiv a turmalinelor. Müller a fost sprijinit in cercetarea sa de insuși guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. În prezent există un tip de mineral de telur numit după descoperitorul său: müllerine.

Impresionanta colecție mineralogică a lui Müller aparține în prezent de Muzeul de Mineralogie din Cluj-Napoca.

Ordinul Sfântului Ștefan al Ungariei a apreciat într-atât activitatea lui Müller încât i-a acordat titlul de Baron (Freiherr).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Freiherr” este un titlu german, echivalentul celui de baron. Formele de feminin sunt „Freifrau” și „Freiin”.
  2. ^ de Müller von Reichenstein, Franz Josef Freiherr în Deutsche Biographie
  3. ^ http://de.wikisource.org/wiki/ADB:M%C3%BCller_von_Reichenstein,_Franz_Josef_Freiherr
  4. ^ http://books.google.de/books?id=C8oJAAAAIAAJ&pg=PA725#v=onepage&q&f=false

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Allgemeine Deutsche Biographie, Bayerische Akademie der Wissenschaften, Band 22 (1885), p. 702
  • Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 18. Duncker & Humblot, Berlin 1997, p. 372 f.
  • Neuer Nekrolog der Deutschen, Dritter Jahrgang, 1825, Zweites Heft, Ilmenau, 1827, p. 1546-1548
  • K. Benda: Müller von Reichenstein Franz Josef Frh.. în: Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950 (ÖBL). Band 6, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien 1975, ISBN 3-7001-0128-7, p. 431.

Legături externe[modificare | modificare sursă]