Otto de Ballenstedt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Otto de Ballenstedt
Date personale
Născut1070[1] Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiAdalbert II, Count of Ballenstedt[*][[Adalbert II, Count of Ballenstedt (German nobleman)|​]]
Adelaida de Weimar-Orlamünde[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriSiegfried of Ballenstedt[*][[Siegfried of Ballenstedt (Count of Weimar-Orlamünde and Count Palatine of the Rhine)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEilika de Saxonia (din ) Modificați la Wikidata
CopiiAlbert Ursul
Adelaide of Ballenstedt[*][[Adelaide of Ballenstedt (German Noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Ascania

Otto de Ballenstedt, supranumit cel Bogat (d. 9 februarie 1123) a fost primul principe din familia Ascanienilor care a guvernat în Anhalt și care, pentru scurtă vreme, a fost și duce de Saxonia.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Otto a fost fiul mai mare al contelui Adalbert al II-lea de Ballensetdt cu Adelida, fiică a margrafului Otto I de Meissen. După moartea socrului său, Magnus de Saxonia din 1106, Otto a moștenit o parte a proprietăților acestuia din Saxonia, nutrind speranța de a-i succede acestuia ca duce, în virtutea căsătoriei sale cu fiica acestuia, Eilika de Saxonia. Cu toate acestea, titlul de duce a revenit viitorului împărat Lothar de Supplinburg. În 1112, după ce Lothar a fost proscris, Otto a fost numit ca duce de Saxonia de către împăratul Henric al V-lea. Însă pe parcursul aceluiași an, el a intrat în dispută cu împăratul și a fost nevoit să renunțe la titulatura ducală. De această dată, s-a aliat cu Lothar, pe care l-a ajutat să îl înfrângă pe contele Hoyer I de Mansfeld, care primise titlul de Duce de la împărat în 1115.

În luptă cu slavii, Otto a cucerit de la aceștia Zerbst și Salzwedel și și-a menținut loialitatea față de Lothar când acesta a devenit rege romano-german în 1125. De asemenea, Otto a revendicat comitatul de Weimar-Orlamünde, pe care îl pretindea ca drept al mamei sale.

Otto a fost tatăl lui Albert Ursul, cel care mai târziu va cuceri Brandenburg de la slavi, devenind astfel primul margraf al acestei Mărci.

Familia[modificare | modificare sursă]

Căsătorit cu Eilika, fiica ducelui Magnus de Saxonia înainte de 1095, Otto a avut cu aceasta doi copii:

  • Albert (n. 1100–d. 1170),
  • Adelida (d. 1139), căsătorită cu contele Henric al IV-lea de Stade și apoi, în 1139, cu contele Werner de Osterburg.

Note[modificare | modificare sursă]