Albert I, Margraf de Brandenburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Albert Ursul
Margraf de Brandenburg
Albert I of Brandenburg.jpg
Date personale
Născut1100[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Ballenstedt, Saxonia-Anhalt, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[2][6][7] Modificați la Wikidata
Stendal, Saxonia-Anhalt, Germania[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBallenstedt Modificați la Wikidata
PărințiOtto de Ballenstedt
Eilika de Saxonia Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSofia de Winzenburg Modificați la Wikidata
Copii Otto I, Margrave of Brandenburg[*][[Otto I, Margrave of Brandenburg (ottonbranderburski)|​]]
Siegfried, Prince-Archbishop of Bremen[*][[Siegfried, Prince-Archbishop of Bremen (German Prince-Archbishop)|​]][9]
Bernhard III.[*][[Bernhard III. (Duke of Saxony and Count of Anhalt)|​]]
Hedwig of Brandenburg[*][[Hedwig of Brandenburg (German Margrave of Meissen)|​]]
Hermann I.[*][[Hermann I. (German aristocrat)|​]][9]
Gertrude of Brandenburg[*][[Gertrude of Brandenburg (Peerage person ID=9013)|​]][9]
Heinrich von Brandenburg[*][[Heinrich von Brandenburg (Peerage person ID=40386)|​]][9]
Adalbert III von Balenschet[*][[Adalbert III von Balenschet (- 1171)|​]][9][10]
Dietrich von Brandenburg[*][[Dietrich von Brandenburg (Peerage person ID=40391)|​]][9]
Adelheid von Brandenburg[*][[Adelheid von Brandenburg (Peerage person ID=40393)|​]][9] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf[1]
duce
Familie nobiliarăCasa de Ascania
Margrave of Brandenburg[*][[Margrave of Brandenburg |​]] Modificați la Wikidata
Domnie –
Predecesornimeni
Succesor Otto I, Margrave of Brandenburg[*][[Otto I, Margrave of Brandenburg (ottonbranderburski)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Albert, supranumit Ursul (n.c. 1100 – d. 18 noiembrie 1170) a fost primul margraf de Brandenburg (ca Albert I) din 1157 până la moarte și, pentru scurtă vreme, duce de Saxonia între 1138 și 1142.

Viața[modificare | modificare sursă]

Albert a fost unicul fiu al contelui Otto de Ballenstedt cu Eilika, fiica ducelui Magnus de Saxonia din dinastia Billungilor. El a moștenit domeniile tatălui său din nordul Saxoniei în 1123, iar la moartea mamei sale, în 1142, a dobândit jumptate din teritoriile Billungilor. Albert a un vasal loial față de ducele Lothar I de Saxonia (viitorul rege și împărat), din partea căruia, în jur de 1123, el a primit Marca de Luzacia, situată la răsărit deposesunile sale; după ce Lothar a devenit rege romano-german în 1125, Albert l-a însoțit în campania nefericită din Boemia din 1126, în timpul căreia s-a aflat pentru scurtă vreme prizonier.

Obstacolele întâmpinate de Albert în Saxonia i-au stăvilit din dorința de a-și extinde dominația în acea regiune. După moartea cumnatului său, Henric al II-lea, margraf al unei mici regiuni pe malul Elbei numite Marca Nordului (Nordmark), în 1128, Albert, dezamăgit din cauză că nu a primit acest fief pentru sine, l-a atacat pe Udo, moștenitorul de drept, motiv pentru care a fost deposedat de Luzacia de către Lothar. În pofida acestui fapt, Albert s-a deplasat în Italia în 1132 în cortegiul regal, iar serviciile aduse lui Lothar cu acea ocazie au fost recompensate în 1134, prin învestirea sa ca margraf al Mărcii Nordului, care rămăsese din nou fără conducător.

Odată stabilit cu fermitate în Marca Nordului, Albert și-a îndreptat atenția către slab populatele teritorii de la nord și de la est. Vreme de trei ani el a fost ocupat cu campaniile împotriva populației slave ale venzilor. Fiindcă aceștia erau păgâni, acțiunile lui Albert erau privite ca război sfânt, iar supunerea slavilor și creștinarea lor au constituit scopul cruciadei împotriva venzilor din 1147, la care Albert a luat parte. Manevrele diplomatice s-au dovedit mai pline de succes și în urma unei înțelegeri cu ultimul principe al venzilor din regiunea Brandenburgului, Pribislav, Albert a intrat în posesia acestui district atunci când principele a murit în 1150. Preluând titlul de margraf de Brandenburg, el a extins teritoriul mărcii sale, a încurajat migrația populației germane, a creat episcopii plasându-le sub protecția sa, devenind întemeietorul Mărcii de Brandenburg în 1157, pe care moștenitorii săi din Casa de Ascania au deținut-o până când dinastia s- a stins în 1320.

Sigiliul lui Albert Ursul.
Piatra memorială a lui Albert din citadela de la Spandau.

În 1137 Conrad al III-lea, rege romano-german din dinastia Hohenstaufenilor, i-a retras vărului lui Albert, Henric cel Mândru, Ducatul de Saxonia, care a fost atribuit lui Albert, în cazul în care acesta l-ar fi putut cuceri. După câteva succese inițiale în eforturile sale de a prelua posesiunile vărului său, Albert a fost alungat din Saxonia, ca și din Marca Nordului de către Henric, și constrâns să caute refugiu în sudul teritoriilor germane. În 1142 la încheierea păcii cu Henric, Albert a renunțat la Ducatul de Saxonia și a primit comitatele Weimar și Orlamünde. Este posibil ca la acel moment Albert să fi fost numit arhi-șambelan al imperiului, poziție care ulterior le-a asigurat margrafilor de Brandenburg drepturile de principi electori.

În 1158 o dispută cu fiul lui Henric cel Mândru, Henric al III-lea, supranumit Leul, ducele Saxoniei, s-a încheiat printr-un pelerinaj în Țara Sfântă. În 1162 Albert l-a însoțit pe împăratul Frederic Barbarossa în incursiunea sa în teritoriile italiene, unde s-a distins în asedierea și distrugerea Milanului.

În 1164 Albert s-a alăturat unei ligi a principilor, constituite împotriva lui Henric Leul. Prin încheierea păcii în 1169 Albert și-a divizat teritoriile între cei șase fii ai săi. El a murit în 13 noiembrie 1170, posibil în Stendal, și a fost înmormântat la Ballenstedt.

Familie și urmași[modificare | modificare sursă]

Albert a fost căsătorit în 1124 cu Sofia de Winzenburg (d. 25 martie 1160) cu care a avut următorii copii:

  1. Otto (n. 1126/1128–d. 7 martie 1184), succesorul lui Albert ca margraf de Brandenburg
  2. Herman, conte de Orlamünde (d. 1176)murit
  3. Siegfried de Anhalt (d. 24 octombrie 1184), episcop de Brandenburg (1173–1180), apoi arhiepiscop de Bremen (1180–1184)
  4. Henric (d. 1185), canonic în Magdeburg
  5. Albert de Ballenstedt, conte de Ballenstedt (d. după 6 decembrie 1172)
  6. Dietrich (Theodoric), conte de Werben (d. după 5 septembrie 1183)
  7. Count Bernard (n. 1140–d. 9 februarie 1212), conte de Anhalt, apoi duce de Saxonia ca Bernard al III-lea (1180–1212)
  8. Hedwiga (d. 1203), căsătorită cu margraful Otto al II-lea de Meissen
  9. O fiică, măritată în cca. 1152 cu Vladislau al Boemiei
  10. Adelaida (d. 1162), călugăriță în Lamspringe
  11. Gertruda, căsătorită în 1155 cu ducele Diepold de Moravia
  12. Sibila (d.c. 1170), abatesă de Quedlinburg
  13. Eilika

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Albert Ursul
  1. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  2. ^ a b „Albert Ursul”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Albert I de Brandenburg, Gran Enciclopèdia Catalana 
  4. ^ Albèrto I (margravio di Brandeburgo), sapere.it 
  5. ^ braniborský markrabě Albrecht I., Medvěd, Bibliography of the History of the Czech Lands 
  6. ^ Albert I, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ Albrecht der Bär (Albrecht), Brockhaus Enzyklopädie 
  8. ^ „Albert Ursul”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b c d e f g The Peerage 
  10. ^ Genealogics 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Albert_I,_Margraf_de_Brandenburg&oldid=15580017